Dac'am plecat Ardealule din tine,
Nu–i vina noastră, iarăși vom veni.
N-am fost învinși și nu vom fi nici mâine,
Când ceasul biruinței va sosi.

Pădurile si apele, ogorul
Și inima din piept ni s-au luat
Dar într-o zi se va trezi poporul
Și-oi fi Ardeal la fel ca altădat.

Aveam o țară scumpă și mândră,
Avem și iarăși vom avea;
Dușmanul care astăzi râde,
Va tremura privind la ea.

Noi te iubim căci ești pământul nostru,
și viața pentru tine ne-am fi dat,
Te-am moștenit de la strămoșii noștri,
și nimănui nu te-om lăsa în dar.

De-aici din depărtări privim spre tine,
și plângem jalnic chinul tău amar,
când știm că frații cei rămași la tine,
sunt torturați de un popor barbar.

Aveam o țară scumpa și mândra,
Avem și iarăși vom avea;
Dușmanul care astăzi râde,
Va tremura privind la ea.

Veni-vor iar feciorii tăi acasă
La masa ta uniți din nou vor sta
Ardealul sfânt cu Țara Românească
Bucovina și Basarabia.

Aveam o țară scumpă și mândra,
Avem și iarăși vom avea;
Dușmanul care astăzi râde,
Va tremura privind la ea.

свернуть