Mirel Vasiliu citește eseul scriitoarei Isabela Vasiliu-Scraba, „Mircea Vulcănescu, filozoful Școlii monografice inițiată de Dimitrie Gusti”.
#MirceaVulcănescu #isabelaVasiliuScraba
Toate drepturile de proprietate intelectuală aparțin scriitoarei Isabela Vasiliu-Scraba.
„Autoarea unor cărți ca „Filosofia lui Noica”, „Inefabila metafizică”, „Atena lui Kefalos”, „Filosofie acroamatică la Platon” și „Configurații noetice la Platon și Eminescu”, între altele ([ Ссылка ]), mânuind un condei care e când penel, când floretă, pe alei nebănuite „rătăcește” printre gânditori români și străini cu degajare și dezinvoltură, adesea cu grație. În Isabela Vasiliu-Scraba (unind o pasiune de hermeneut cu o acribie de filolog avizat), gânditorul său preferat Platon își află unul din cei mai profunzi și mai subtili interpreți în cultura noastră” (Prof.univ.dr. Alexandru Husar).
Fișa audio a filosoafei Isabela Vasiliu-Scraba, cenzurată abuziv din Wikipedia confiscată, [ Ссылка ]
Ostracizarea prin etichetare este o manipulare grosolană ([ Ссылка ]) care a fost întâi folosită de mercenarii ocupantului sovietic de după cel de-al doilea război mondial (precum Leonte Răutu care i-a urmat lui Ioșca Chișinevschi) ca să distrugă cultura românească prin listele interminabile de cărți interzise (vezi Paul Caravia, Gândirea interzisă. Scrieri cenzurate. România 1945-1989, București, Editura Enciclopedică, București 2000). Apoi etichetările, ca „fascist” și „dușman al poporului”, uzuale în mediul concentrațional, au folosit la schingiuirea și uciderea după gratii de închisori comuniste și în afara lor. Însăși România a fost în totalitarismul comunist un „Stat-închisoare” (cf. Mircea Eliade, cenzurat de Humanitas, [ Ссылка ]) în care ideologii comuniști din structurile de vârf (vezi Ion Varlam, Pseudo-România, Editura Vog, București, 2004) vegheau la selectarea „dușmanilor poporului” care erau trimiși după gratii, precum în 1958 C-tin Noica pentru cartea sa despre Hegel sau poetul dr. Vasilie Voiculescu pentru poezia sa mistică și mulți, mulți alții. Referitor la ostracizarea prin etichetare este suficient să ne amintim de asmuțurea bătăușilor securisto-comuniști care l-au schingiuit la 79 de ani pe Sf Arsenie Boca decedat pe 28 nov. 1989, la câtva timp după torturare ([ Ссылка ]). Desigur bătăușilor atei li s-au servit etichetări care să le stârnească indignarea și ura de nestins împotriva ostracizatului călugăr iconar, ștampilat fără nicio bază ca „fascist” , ștampilare reluată în 2018 de Tatiana Niocolescu prin cartea ei scoasă de Humanitas și mai apoi de Alexandru Solomon printr-un film la fel de calomnios. Etichetarea a folosit și la torturarea după gratii a filosoful martir Mircea Vulcănescu ([ Ссылка ]). Eficacitatea ștampilărilor ține în primul rând de agresivitatea și poziția sus pusă a ștampilatorilor și, desigur, de credulitatea și incultura celor necopți la minte și de aceea ușor de manipulat. Moda etichetărilor în scopul ostracizării a fost botezată „cancel culture” ( [ Ссылка ]), tinzând să devină obligatorie în mediul universitar odată cu recomandarea folosirii ChatGPT ([ Ссылка ]).
Isabela Vasiliu-Scraba, Timpul amintirii, [ Ссылка ]
Isabela Vasiliu-Scraba, O privire filosofică asupra istoriei României, [ Ссылка ]
Nu copia și reposta videoclipul. Dacă îți place, adaugă-l la favorite.
