Părinţii cei duhovniceşti ne îndeamnă să folosim mai ales rugăciunea aceasta: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul şi au dat şi o rânduială în privinţa aceasta.

Pe mine m-a învăţat Părintele Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească, în 1942, cum să fac această rugăciune, lipind-o de respiraţie. Şi anume a zis aşa: să spun cu mintea – deci cu cuvântul gândit – „Doamne” între respiraţii; concomitent cu inspirarea, deci trăgând aerul în piept, să zic: „Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu”, şi expirând, dând afară aerul din piept, să zic: „miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Aceasta nu e o condiţie necesară pentru mântuire, adică acela care zice pe respiraţie se mântuieşte, şi cel care zice altfel nu se mântuieşte.

Important e să fii angajat în rugăciunea aceasta, în metoda aceasta de curăţire a sufletului. Bineînţeles că lucrul acesta nu trebuie să-l facă cineva care este angajat în alte lucrări în care e solicitată mintea.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Cluj-Napoca, 2001

свернуть