După anul 1930, Republica s-a transformat efectiv dintr-un sistem parlamentar în unul prezidenţial, preşedintele Hindenburg numind cabinete lipsite de majoritate parlamentară. În cele din urmă aceasta a netezit calea pentru ascensiunea naţional-socialismului, a contribuit la numirea liderului partidului Adolf Hitler în postul de cancelar la 30 ianuarie 1933 şi la suspendarea constituţiei de la Weimar. Astfel, pe cale legală, la putere au venit în Germania forţele dictatoriale de extremă dreapta. Numirea lui Hitler s-a realizat şi cu ajutorul lui Fritz von Papen care a mediat o înţelegere între viitorul Führer si bancherul Schleicher. Marele patronat german s-a decis să-l sprijine pe duşmanul declarat al democraţiei, în speranţa de a-1 putea manevra după voie şi eventual de a-1 înlătura. În aceste condiţii, Hindenburg i-a oferit postul de cancelar lui Hitler.
Ajunşi la putere, naziştii au luat măsuri pentru a-şi consolida poziţiile. Ei deţineau în noul guvern doar trei posturi: W. Frick, ministru de Interne, Göring, ministru fără portofoliu şi Hitler însuşi. Guvernul a fixat data alegerilor pentru 5 martie 1933. Naziştii au lansat un amalgam de promisiuni demagogice dar atractive, angajându-se că nu vor înşela poporul, că doresc să lucreze pentru binele acestuia, vizând restabilirea unităţii spirituale a germanilor, reorganizarea economiei prin realizarea a două planuri de câte patru ani fiecare; obligativitatea muncii; spaţiu vital pentru colonizări; anularea reparaţiilor şi a Tratatului de la Versailles; lupta împotriva comunismului şi dezarmarea. Documentul nazist s-a încheiat cu apelul: „Popor german, dă-ne timp patru ani şi apoi judecă-ne”. Hitler avea să sublinieze: „Daţi-ne patru ani şi desfiinţez şomajul, redau proprietatea de altădată agricultorilor, asigur dezvoltarea întreprinderilor. Patru ani de guvernare şi Germania unită, bine înarmată, îşi va lua locul în fruntea naţiunilor”. Însuşi Hitler a coordonat activitatea electorală, s-a implicat direct, promovând o activitate alertă, demonstrată de discursurile ţinute în mai multe oraşe, de articole publicate şi de interviurile acordate.
În februarie 1933, a fost incendiată clădirea Reichstag-ului, fiind învinuiţi comuniştii, pentru a-i înlătura din competiţia politică. A urmat interzicerea activităţii Partidului Comunist, Partidului Social-Democrat, a fost suspendată activitatea sindicatelor. Au fost curăţate şi rândurile Partidului Muncitoresc Naţional-Socialist, fiind înlăturaţi cei care nu împărtăşeau politica promovată de Hitler.

свернуть