Imaginile nu ne apartin.

Tata, incep sa-ti cer clementa inainte sa te cert,
Nu vreau sa fiu ca Lucifer un inger ce cade, incerc
Sa--mi duc intreaga fiinta in cer, nu sunt perfect
Asta e cert, nici nu incerc, constiinta ma mustra incet
Si nu ma pierd, dar Tata, nu inteleg;
De ce ne lasi sa facem pasi gresiti?
De ce sunt las cand am nevoie de curaj?
De ce nu pot durerea s-o evit si fac doar mofturi?
De ce pe prost il scutesti mereu de costuri?
In timp ce unii Ioan 3 cu 16 stiu pe de rost,
Altii si cand il citesc il inteleg prost,
Altii tin post, dar fara rost tintind un post
Altii tin opt fii
Si tin post oricum caci altfel n-ar putea fi
Muncind o viata cat altii in noua
Slavindu-de, Tata, cat altii noua in noua vieti
Si tot ei dimineata se bucura de o zi noua,
Multumindu-ti pentru viata si puterea ce-o obtin
De a creste opt fii, crescandu-i optim,
Pentru ei as vrea sa dau cerului ordin:
Deschide usile! Vin regii noului ordin!

Auzi balada tristetii si stii ca
Tre' sa-ti intretii bine sufletul in anii tineretii
Indiferent cat de stranii par caile vietii
Tre' sa inveti sa spargi peretii
Asculti acum poetii ce pun in rime poezii
Ca tu sa vii printre cei vii, sa iti revii
Si sa pui pret pe zile zi de zi
Caci clipa care trece acum nu va mai veni...


Unii invatati de mici cu suferinta
Resemnati cu sentinta, isi pierd vointa,
Impacati in pacat, dar nu si cu constiinta
Si atunci ma intreb: ce rost are suferinta?
Caci cartea vietii unora e scrisa altfel
Si Tata, sincer sper ca stii ce faci,
Oricum nu-ti zic eu cum sa imparti dreptatea
Caci Tu stii mai bine calea
Si mai stiu ca intr-un fel esti un pic rebel caci ea,
Intortotcheata e, intorc foaia ce poarta amprenta
Mainii tale, ascult vocea ta nedistorsionat redata,
Merg pe mana ta, prin ruga incarc arma ce
Emana mana, caut solutii ca intr-un shoter 3d
Pe maxima rezolutie, adversare: unul din noi pierde!
Ca la revolutie: Adresare catre natiune!, sange
Ca notiune fara adresa ce se varsa in averse
Si se revarsa peste averea unei familii, unicul fiu iese
Din scena vietii lacrimi ce acum acompaniaza balada tristetii
Ca un pianist ce se completeaza tacit cu notele
Chiar daca inchis si in jur sunt doar peretii
Si anii pierduti sunt prea multi si n-are rost
Sa-i numeri, incerci sa-i eviti caci n-ai directii
Acum propriile greseli iti dau tie lectii si iti zic: 'Respecta-ti anii tineretii!


Viata, o cursa dusa ca intr-un land cruiser
Urcusuri, coborasuri, azi campion, maine loser
Doi campioni intrati in curba, n-au iesit
Caci prinsi in cursa
Chiar si cocorii i-au jelit, jertfa e dusa,
Asistenta redusa la tacere, sedusa de revillo ce
Compune poezii pentru cer si pentru suflete fara pereche,
Incepe marsul suferintei suflat cu aur pe pecete,
Laud estetica uratului si-l caut pe cel ce o pricepe,
Cel ce percepe lumea contrar acceptatelor concepte,
Compar etape certe netrecute cu ace ce trecand prin piele
Rapesc copii si-i trec in centre, nimeni sa-i certe
Tata, iti cer sa imi permiti sa le arat calea sa te accepte,
Acces la carte, educatia redata in trepte imi pastrez partea
In vers pe negativ, gandul tau prin vocea mea, nu invers,
Incep sa gandesc pozitiv.

свернуть