Peștera Racoviță se în află masivul muntos Munții Domanului județul Caras Severin. Peștera are o dezvoltare de 354 m și o denivelare totala de 16 m.
Peșteră de dimensiuni medii, preponderent fosilă, cu un mic activ(scurt) în galeria de la intrarea inferioară(info: M.Tigla). Peșteră mai degrabă galerie unică decât ramificată, întrucât există doar o galerie ce se ramifică din galeria principală și conduce la intrările inferioare. Restul de ramificații sunt doar niște ”apendici” scurte. Accesul în peșteră se face pe intrarea superioară, având forma unei guri de cuptor pentru copt pâinea, de dimensiuni mai mari(8x3,5m). Intrarea inferioară este mică: 1/1m și urmează o galerie strâmtă ascendentă, dezvoltată pe fisuri, ce joncționează cu galeria principală imediat dupa ”Sala cu Anemolite”. La doar 8m de la această intrare, imediat ce galeria cotește brusc la dreapta, se găsește pe stânga o fisură îngustă, adâncă de circa 1,5m, pe fundul căreia curge un activ. Pe acest activ a fost identificat și colorantul cu fluosesceină, la colorarea sorbului de pe valea Comarnic din 30.04.1986. Galeria este rezultatul devierii cursului de apă al vaii Comarnic, ce a străbătut odată peștera până la intrarea mare, după ce a găsit o fisură ce duce actualmente prin galeria din intrarea inferioară, direct la albia râului Caraș, situată actualmente puțin deasupra de izbucul de sub pestera Racoviță. Geneza acestor formațiuni(anemolite) denotă că în peșteră a existat odată o circulație de aer intensă, de la exterior spre interior, circulație de aer care s-a întrerupt după ce tavanul din galeria finala s-a prabușit.

Institutul de Speologie "E. Racoviţă", 1971


[ Ссылка ]

свернуть