Sfantul Munte Athos, povestea unei fotografii și a unui moment oprit în timp, jurnal de călătorie, septembrie 2022.
În urma cu câteva luni, mai exact în luna mai am reușit pentru două zile să îl vizitez pe bunul prieten părintele Proclu aflat pe Sfântul Munte Athos. Fiind singur am ales să călătoresc cu avionul până în Thessaloniki, apoi cu autobuzul până în Ouranoupoli ca într-un final a doua zi dimineață să iau vaporul pâna pe Sfântul Munte unde am avut parte de primirea caldă a părintelui. Am vizitat mai multe mânăstiri frumoase, am călătorit cu mașina și ne-am oprit puțin și la chilia Sfântul Mina unde Părintele Proclu are binecuvântarea și misiunea de a face un loc deosebit, unde apoi va urma să slujească. Cu ajutorul lui Dumnezeu cât de curând voi reveni la Părintele chiar aici la chilia sa, Sfântul Mina.
Am povestit mult și după câteva vizite scurte la prieteni părinti ne-am oprit la mânăstirea Pantocrator unde am și rămas peste noapte.

În urma cu câțiva ani am mai încercat să urcăm pe Vârful Athon, cel mai înalt vârf din Sfântul Munte, însă, undeva pe la jumătate din cauza oboselii am renunțat. Este un traseu foarte dificil din cauza drumului plin de pietre și o urcare directă de 2033 de metri plecând de la nivelul mării. Anul acesta am hotărât să încercăm din nou, părintele mai reușise a ajunge de două ori pe vârf în ultimii ani însă pentru mine dorința de a reușii era încă puternică. Așadar ne-am trezit foarte devreme, la patru dimineața și am pornit spre mânăstirea Prodromu, am stat la Sfânta Liturghie unde ne-am împărtășit cu Sfintele Taine iar apoi am pornit la drum, spre Vârful Athon. Am înaintat cu greu, cu multe orpiri bineînțeles cauzate din neputința mea, părintele fiind într-o forma foarte bună, chiar și cu câte o gură de apă și halva tot simțeam că sunt epuizat cu ceva timp înainte de a ajunge la Panaghia, refugiul de la baza vârfului unde într-un final am reușit să ajungem în jur de ora cincisprezece, după aproximativ opt ore de mers. Ne-am odihnit puțin și cu binecuvântare de la părintele și ajutorul lui Dumnezeu am pornit către vârf unde am reușit să ajung după aproximativ două ore de efort ridicat. Însă, tot acest efort este răsplătit imediat ce ajungi sus, pe Vârful Sfântului Munte Athos, de unde poți vedea toată Grădina Maicii Domnului în toată frumusețea ei, încă mă întreb cum au reușit să construiască acest minunat lăcaș cu un traseu atât de dificil dar mi-am dat seama ca având ajutorul lui Dumnezeu nimic nu este imposibil.


Cu sufletul plin de bucurie, am coborât la Panaghia unde ne-am hrănit apoi am rămas câteva ore să ne odihnim. La ora 3 dimineața cu lanternele telefoanelor am început să coborâm spre Kavsokalivia de unde urma să iau vaporul de dimineață pentru a putea ajunge la timp la avionul din Thessaloniki cu care urma să ajung la București. Extrem de dificilă coborârea, aproape tot traseul este doar din piatră însă după aproximativ 5 ore am reușit să ajungem la malul mării și am decis să ne odihnim până ajunge vaporul. Am băut câte o gură de apă și am mâncat din ultima bucată de halva pe care o mai aveam. Pe Sfântul Munte în multe locuri accesul cu mașina este imposibil din cauza traseului dificil și pentru a putea transporta materiale sau alimente în aceste situații se folosesc Molarii, foarte puternici pe teren accidentat, așa este si Castan care, la mirosul de halva a fugit din rândul său de prieteni muncitori și a venit la Părintele Proclu, iar acesta bineînțeles că văzându-l foarte blând și poftind i-a dăruit ultima noastră bucată de halva. Epuizat dar cu sufletul plin de bucurie am scos aparatul și am făcut aceasta fotografie, bineînțeles că am prelucrat-o pentru a semăna mai mult unui tablou, tocmai din dorința de a o pune în ramă și a păstra acest moment pentru totdeauna. Mulțumesc părinte Proclu pentru minunatele momente, Doamne ajută tuturor!

свернуть