Să-Ți recunosc, Isuse glasul,
din mii de glasuri pe pământ,
nimic să nu-mi abată pasul,
din calea sfântului Cuvânt!

Şi cât de neagră-ar fi furtuna
ce marea vieţii-ar frământa,
Tu dă-mi lumină totdeauna,
să recunosc Fiinţa Ta!...

Căci glasul Tău, Fiinţa-Ți dragă,
îmi e deajuns în orice greu,
acum şi-n veşnicia-ntreagă,
Tu să-mi rămâi, doar Tu, al meu.

Descarcă PDF: [ Ссылка ]

свернуть