În 1347, ciuma a pătruns pentru prima dată în Marea Mediterană prin intermediul navelor comerciale care transportau mărfuri. Boala s-a răspândit în Europa, în Orientul Mijlociu și în nordul Africii, ucigând până la 60% din populație într-o epidemie de amploare cunoscută sub numele de Moartea Neagră: [ Ссылка ]

Acest prim val s-a extins ulterior într-o pandemie care a durat 500 de ani, așa-numita a doua pandemie de ciumă, care a durat până la începutul secolului al XIX-lea.

Originile celei de-a doua pandemii de ciumă au fost îndelung dezbătute. Una dintre cele mai populare teorii a susținut că sursa acesteia se află în Asia de Est, mai exact în China. Singurele descoperiri arheologice disponibile până în prezent provin din Asia Centrală, din apropierea lacului Issyk Kul, în ceea ce este astăzi Kârgâzstan.

Aceste descoperiri, publicate în Nature, arată că o epidemie a devastat o comunitate comercială locală în anii 1338 și 1339. Mai exact, săpăturile care au avut loc în urmă cu aproape 140 de ani au scos la iveală pietre funerare care indică faptul că indivizii au murit în acei ani din cauza unei epidemii necunoscute.

Încă de la prima lor descoperire, pietrele funerare au stat la baza controverselor dintre cercetători cu privire la relevanța lor pentru Moartea Neagră din Europa.

În acest studiu, o echipă internațională a analizat ADN-ul antic din rămășițe umane, precum și date istorice și arheologice din două situri. Primele rezultate ale echipei au fost foarte încurajatoare, deoarece ADN-ul bacteriei ciumei, Yersinia pestis, a fost identificat la persoanele cu anul 1338 înscris pe pietrele lor funerare.

„Am putut demonstra, în sfârșit, că epidemia menționată pe pietrele funerare a fost într-adevăr cauzată de ciumă", a declarat Phil Slavin, unul dintre autorii principali ai studiului și istoric la Universitatea din Sterling, Marea Britanie.

Citește mai multe: [ Ссылка ]

#descopera #ciuma #moarteaneagra

свернуть