Care va fi sfârșitul tuturor lucrurilor? În această serie descoperim cele mai importante profeții apocalitice din Biblie.

CURS DE STUDIERE A APOCALIPSEI:
[ Ссылка ]

Dacă ai întrebări și vrei să vorbești cu noi, SUNĂ la 0741 059 059 sau scrie-ne la hopediscovery@sperantatv.ro.

Aboneaza-te AICI:
[ Ссылка ]

#Apocalipsa22 #NoulPamant #Raiul

DOCUMENTAR - Biblia și doctrina iadului
Concepția „iadului” își are izvorul primar în străvechea religie a Babilonului. Cunoscută sub numele „Gallu” (vezi „Epopeea lui Ghilgameș”), avea exact același scenariu ca „iadul” din creștinismul hibridizat. Hindușii și-au apropriat conceptul sub numele Naraka (vezi „Bathavata Purana”), iar egiptenii - sub numele Duat (vezi „Cartea morților” și „Cartea celor două căi”). Întrucât marii filosofi ai lumii grecești și-au făcut ucenicia în templele egiptene (!), conceptul babilonian al iadului și-a găsit loculul de căpătâi în mitologia Hadesului greco-roman (vezi „Odiseea”). Localizat subteran, hadesul era dotat cu două încăperi, una pentru cei răi (Tartarus), altul pentru cei buni (Elysium), în care morții – vii, bine mersi – erau torturați sau se desfătau, după răsplata cuvenită faptelor lor.
Singura religie în antiteză totală cu „iadul” era cea biblică, a cărei doctrină adeverea dimpotrivă că sufletul omului nu este o entitate separată de trup, ci o unitate indivizibilă trup-suflet; că moartea este aneantizare a omului întreg (Psalmul 22:29; Isaia 10:18; Matei 10:28); că cel mort ...e mort, fără conștiența de sine (Psalmul 6:5; Eclesiastul 9: 5-6.9); că în moarte, omul „doarme” (Iov 7:21; Psalmul 13:3; Daniel 12:2). În loc de a fi un antrepozit de sufletele descarnate, Șeol-ul ebraic reprezenta concret mormântul material: un loc al descompunerii și al neființei, din care morții vor învia, pentru viață sau pentru osândă (Iov 19:26; Isaia 26:19; Daniel 12:14).
Procesul de alterare a conceptului biblic începe odată cu exilul asirian (722 î.Hr.) și babilonian (605 – 586 î.Hr.), prin confluența culturilor. Dar odată cu diseminarea culturii grecești – urmare a cuceririlor lui Alexandru Macedon (331 î.Hr.) – iudaismul asimiliează integral elementele hadesului, transpuse în contextul ebraic.
În secolul I î.Hr., filosoful iudeu Filo din Alexandria a construit sistemul hibrid elino-iudaic cu privire la starea omului în moarte, sistem pe care chiar și partida cea mai conservatoare, fariseii, îl adoptă integral.
În creștinism, denaturarea concepției biblice despre moarte și adoptarea „iadului” (transiterare a „had-ului” grecesc) se datorează atât influenței iudaismului târziu, cât și gnosticismului agresiv care a metisat în multe privințe crezul creștin pur.
„Sub influența grecească, în iudaism a pătruns doctrina nemuririi sufletului. Cele două crezuri, a învierii și cea a nemuririi sufletului, sunt contradictorii. Prima se referă la o înviere generală de la sfârșitul zilelor, în care morții care dorm în pământ vor ieși din morminte; iar a doua se referă la starea vie a sufletului după moartea trupului.” Encyclopaedia Judaica, 1972
„Ideea nemuririi sufletului este una din cele mai mari erori ale creștinătății. Conceptul morții și învierii în virtutea învierii lui Hristos este incompatibil cu credința grecească în nemurire, și nu poate fi reinterpretat fără a jefui Noul Testament de conținutul lui.” O. Cullmann, Etudes théologiques et religieuses, 1943
„În Vechiul Testament nu găsești nici o urmă de dihotomie între trup și suflet. Noțiunea unui suflet care supraviețuiește după moarte nu există în Biblie. Abia cu Origene în răsărit și cu Augustin în apus, sufletul a fost definit ca o substanță spirituală și un concept filosofic disctinct în natura sa. Doctrina augustiniană este mult tributară neoplatonismului.” New Catholic Encyclopedia, 1967, Vol. XIII, p. 449-450, 452, 454.
„Chinul veșnic este o doctrină hidoasă și nescripturistică ce constituie o teribilă povară pe mintea bisericii de-a lungul multor secole, și este o teribilă ocară pe mesajul Evangheliei.” John Wenham, The Case for Conditional Immortality, 1992
„Vreau să repudiez cu toată vehemenţa de care sunt capabil superficialitatea cu care evanghelicii vorbesc despre iad... Imaginea focului indică doar anihilare instantanee şi nu chinuri veşnice”. John Stott, Esentials, a liberal-evangelical dialogue, 1988
„Sfârşitul păcătoşilor este distrugerea, nu suferinţa eternă. Cum pot creştinii să proiecteze o divinitate atât de crudă şi răzbunătoare, care să cauzeze tortură nesfârşită pentru creaturile Sale, oricât de păcătoase ar fi putut fi? Un Dumnezeu care ar face aşa ceva ar fi mai asemănător cu Satana decât cu Dumnezeu.” (Clark Pinnock, The Conditional View, 1996

PREZENTATOR
Lucian Cristescu

PRODUCATOR
Hope Discovery

EFECTE VIZUALE
Andrei Badulescu ; Dragomir Moraru / AVAMUV

TEXT
Lucian Cristescu

REGIA
Attila Peli

COPYRIGHT SPERANTA TV 2022

свернуть