Muzica: Cristian Buică
Interpretare: Cristian Buică
Versuri: Camelia Radulian

Ref
Va fi vara, mereu, doar un foșnet de cobră,
O slavonă tristețe, un destin de liană,
Va fi vara, de-acum, doar o stepă în lanțuri,
O icoană de lacrimi - tu, Tatiană.

Un azil de bătrâni rătăcește pe stradă
Cu povara tăcerii prăbușită în gând,
Neputință-n copaci și-n păduri fără tine,
Uneori cer iertare unui înger trecând.

În grădina cu flori dimineața te-așteaptă
O cafea aburindă și țigara din urmă,
Uneori ești cu mine și o salcie verde
Simt cum picură trist și îți tremură-n umbră.

Pe smaraldul privirii odihnește azi iarba
Și din umerii tăi dau lăstari de castani,
Vinovat mi se-așterne peste suflet o rană
Că din anii ce-i am n-am putut să-ți dau ani !

Prea târziu pentru cântec și târziu pentru toate,
Crește iarba pe tine, crește iarba pe noi,
Ce târziu, Tatiană, stepă tristă și albă,
Tu mă iartă că timpul nu-l pot da înapoi!

#cristianbuica #muzica #melodie #cantec #folk #vara

Instagram: [ Ссылка ]
Twitter: [ Ссылка ]


Facebook: [ Ссылка ] Youtube: [ Ссылка ]

свернуть