Mantuitorul Iisus Hristos, invatatorului de lege care a intrebat care este cea mai mare porunca din Lege, i-a raspuns: "sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel cu aceasta: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprinde toata legea si proorocii" (Matei 22,37-40).
Masura iubirii la care trebuie sa ajunga crestinii, si la care sfintii au ajuns, ne este aratata de catre multi parinti. "Daca nu se roaga pentru vrajmasi, spune Sfantul Siluan Athonitul, sufletul nu poate avea pace. Sufletul pe care harul lui Dumnezeu l-a invatat sa se roage, iubeste cu mila intreaga zidire, si indeosebi omul".
Modelul absolut de iubire este Mantuitorul. "Nu existate pamant om atat de bland si plin de iubire ca Domnul nostru Hristos. In El e bucuria si veselia noastra. Sa-L iubim, iar El ne va duce in imparatia Lui, unde vom vedea slava Lui."
Daca in Vechiul Testament trebuia sa-l iubesti pe semen ca pe tine, in Noul Testament masura e mult mai inalta. Masura o da Hristos: masura este jertfa. Hristos ne-a iubit mai mult decat pe Sine, dandu-Se pentru noi la moarte de cruce.
Lucrul acesta il afla batranul Nicodim, cel preocupat de mantuirea sufletului sau, de la insusi Domnul Hristos: "Dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie asa trebuie sa se inalte Fiul Omului, ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3,14-l6).
Iubirea suprema a lui Dumnezeu s~a aratat prin cruce. Hristos S-a daruit, din iubire, pentru salvarea noastra, pentru restaurarea noastra. La masura iubirii Sale trebuie sa tindem si noi pentru a nu tamadui de egoismul in care zacem. Inainte de patimi Domnul Hristos le spunea Ucenicilor: "Aceasta este porunca Mea sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu" (Ioan 15, 12). Cu alte cuvinte sa fim jertfelnici in iubire, sa fim altruisti, sa nu adunam totul pentru noi.
De egoismul nostru, de tendinta de a aduna si a consuma totul, ne tamaduim, dupa spusa Sfantului Maxim Marturisitorul, prin dragoste: "Izbavirea de toate aceste rele si calea scurta spre mantuire este dragostea adevarata, cea din cunostinta, Dumnezeu si izgonirea din suflet a dragostei fata de trup si de aceasta. Prin aceasta, lepadand pofta de placere si frica de durere ne eliberam de reaua iubire trupeasca de noi insine, inaltati fiind la cunostinta Ziditorului. In felul acesta primind in locul iubirii celei rele de insine, pe cea buna si spirituala, despartita cu totul de grija de trup, nu vom inceta sa slujim lui Dumnezeu prin aceasta iubire buna de noi insine cautand pururi sa ne sustinem sufletul prin Dumnezeu."
Iubirea cea buna, agape este greu de definit. Iubirea fata de trup si fata de lume, daca se poate numi iubire, este prezenta la tot pasul in societatea post moderna. De fapt ea nici nu este iubire, ci erotism. Literatura duhovniceasca face o deosebire neta intre dragostea crestina (agape) si iubirea senzuala pacatoasa (eros). Intre iubirea adevarata si senzualitate este distanta cat de la cer la pamant. Aceste afirmatii suntem convinsi ca nu-i prea pun pe ganduri pe contemporanii nostri secularizati. Avem toate motivele sa ne indoim ca civilizatia noastra, atat de afrodisiaca si de pornografica cum este, se va simti vreo clipa lezata de aceste expresii. Totusi constiinta noastra crestina ne obliga sa facem acest lucru.
Dictionarul explicativ al limbii romane spune ca dragostea este "sentimentul de afectiune pentru cineva sau ceva; sentiment de afectiune fata de o persoana de sex opus; iubire, amor. "Aceasta definitie este foarte saraca si irelevanta.
Sfantul Ioan Teologul ne spune ca iubirea este Dumnezeu: "Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire" (1 Ioan 4, 8). Dar tot Sfantul Ioan ne spune ca "Dumnezeu este lumina" (1 Ioan 1, 5). Rezulta ca dragostea este egala cu Lumina. Daca nu putem spune ce e dragostea, pentru ca virtutea aceasta mai curand se experimenteaza decat se teoretizeaza, putem spune ce lumina. Si, prin similitudine, vom spune ce e iubirea.
De fapt se stie ca si efortul de despatimire, de purificare de patimi, are ca si scop iluminarea si unirea cu Dumnezeu in dragoste. Omul care ajunge in capatul drumului are experienta luminii celei necreate. Citim in Pateric ca "a fost un om care se numea avva Pamvo si despre acesta se povesteste ca trei ani a petrecut rugandu-se lui Dumnezeu si picand: sa nu ma slavesti pe pamant! Si atat l-a slavit Dumnezeu incat nu putea cineva sa se uite in fata lui, de slava care o avea."
Să NU te😶contrazici cu.. Dumnezeu
#dumnezeu #ego #ortodox
