Versuri : Traian Dorz

Unde-i Domnul meu, o unde-I
inima mea-L cată,
după El cu dor așteaptă
viața mea-nsetată
arde, cheamă și așteaptă, viața mea-nsetată.

I-am văzut odată Chipul
alb ca de ninsoare
și de-atuncea nu-mi mai pare
albă nici o floare
nu-mi mai pare-n lumea-ntreagă albă nici o floare.

Blînd I-am auzit odată
Vocea Lui duioasă
și de-atuncea nu-i cîntare
s-o simt mai frumoasă
nu-i cîntare-n lumea-ntreagă s-o simt mai frumoasă.

Legănatu-m-au odată
dorurile Sale
și de-atuncea nu-i pe lume
nici o pernă moale
nu-i pe lumea asta-ntreagă nici o pernă moale.

I-a simțit odată Mîna
inima-mi sărmană
și de-atuncea nu-s pe lume
mîini să-mi lege-o rană
nu-s pe lume mîini să știe cum să-mi lege-o rană.

Însetat băui odată
Apa Lui cerească
și de-atuncea nu-s izvoare
să mă răcorească
nu-s izvoare-n lumea-ntreagă să mă răcorească.

Mi-a sfințit odată fața
dulcea-I sărutare
dorul după El de-atuncea
crește tot mai mare
fără margini, fără moarte, crește tot mai mare.

Și mă-ntreb: - de n-ar fi-n lume
Dragostea-I curată
cui i-aș mai fi dat eu oare
inima mea toată?
- n-ar fi nimeni să mai aibă inima mea toată!

свернуть