Sa ne imaginam ca suntem in relatie cu cineva care ne uraste sau cel putin ne dezaproba si ne aminteste in mod regulat, cat de defecti suntem.
Ne critica la fiecare pas, ne numara greselile si gaseste vina in tot ceea ce facem. Aceasta persoana ne spune ca nu are rost sa ne suparam, pentru ca ne vrea doar binele, vrea sa indrepte lucrurile, sa invatam din greseli si ca de fapt, critica poate fi considerata ca si bataia – de catre unii, “rupta din rai” – de ce nu?!
Imaginati-va ca aceasta persoana sta cu noi de muuulta vreme, nu da nici un semn ca vrea sa plece si va fi cu noi pana in ultima clipa.
Cred ca suna la fel de ingrozitor si pentru altii.. Nu simtiti si voi ca vreti sa o eliberati? Cum suna atunci, faptul ca rolul acelei persoane este jucat de FIECARE dintre noi in parte, pentru propria persoana?
Acceptarea de sine plina de compasiune este abilitatea de a recunoaste in mod onest experienta noastra completa ca fiinte umane, in fiecare situatie de viata, cu blandete si curaj in loc de judecata si critica.
"Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti/ insati"
Asadar, invata sa te Accepti si sa te Iubesti profund si complet, exact asa cum ESTI!
![](https://i.ytimg.com/vi/7koauMjJSX0/mqdefault.jpg)