Nenorocirea s-a produs în duminica zilei de 29 iunie 1980, în localitatea Huțani, unde a avut loc cea mai mare tragedie rutieră din istoria României. Era o zi călduroasă, de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, pe un drum din judeţul Botoşani, la graniţa cu Suceava, avea să aibă loc unul dintre cele mai cumplite accidente rutiere petrecute vreodată în România. Un autobuz plin cu călători, care venea de la Suceava şi se îndrepta spre Botoşani, a părăsit drumul în urma exploziei unui cauciuc de pe o roată şi s-a prăbuşit într-o mlaştină adâncă de nouă metri, de la marginea şoselei. Bilanţul tragic al accidentului le depăşeşte cu mult pe cele ale unor tragedii rutiere petrecute în ţară de-a lungul anilor, 48 de oameni pierzându-şi viaţa în mlaştina adâncă care a înghiţit autobuzul.

Gheorghe Podaru, în vârstă de 84 de ani, pe atunci avea 41 de ani, a avut o implicare uriașă în misiunea de salvare a tragediei rutiere. În 1980, Gheorghe Podaru, era brigadier la cooperativa agricolă din comuna Vlădeni. A auzit bubuitura și a rupt-o la fugă spre pod fără a-și inchipui de amploarea grozăviei care a avut loc și care avea să-i schimbe viața. Își amintește că cei salvați din bulboana morții, cum puneau norocoșii aceia piciorul pe pământ, o luau la fugă peste ogoare, cât mai departe de moarte.

În momentul producerii accidentului, autobuzul a rupt balustrada podului şi a căzut pe o parte în mlaştina de sub pod. În urma izbiturii, geamurile laterale s-au spart şi apa a năvălit în interior, împingându-i pe mulţi dintre pasageri afară. Mulţi dintre cei care au ieşit însă la suprafaţa apei s-au înecat, pentru că nu ştiau să înoate.

свернуть