CELE TREI LEGI FUNDAMENTALE ALE ROBOŢILOR

1. Robotul n-are voie să pricinuiască vreun rău omului sau să îngăduie, prin neintervenţie, să i se întâmple ceva unei fiinţe umane.

2. Robotul trebuie să asculte poruncile omului, dar numai atunci când ele nu contrazic legea 1.

3. Robotul trebuie să-şi apere existenţa, dar numai atunci când grija de sine nu contrazice legea 1 sau legea 2.

Manualul de robotică
Ediţia 56 ― anul 2058


INTRODUCERE

M-am mai uitat o dată peste însemnări fără să fiu deloc mulţumit. Petrecusem trei zile întregi la "Roboţii americani", cât despre rezultat, tot aşa de bine aş fi putut sta acasă, consultând Enciclopedia "Telluria".

Susan Calvin s-a născut în 1982, ceea ce înseamnă că acum are 75 de ani. Dar asta ştie toată lumea. Societatea "Roboţii americani" are cam tot 75 de ani pentru că Lawrence Robertson căpătase aprobarea să înfiinţeze ceea ce avea să devină cu vremea cea mai ciudată industrie din istoria omenirii în chiar anul naşterii d-nei dr. Calvin. Dar şi asta o ştie toată lumea.

La douăzeci de ani, Susan Calvin a luat parte la seminarul de psiho-matematică la care dr. Alfred Lanning de la "Roboţii americani" a prezentat primul robot mobil prevăzut cu voce. Era un robot neperfecţionat, mare şi mut, care mirosea a ulei şi care era destinat lucrărilor de exploatare a minelor de pe Mercur. Dar ştia să vorbească şi să desluşească ceea ce i se spunea.

La acel seminar, Susan nu luase cuvântul şi nici nu participase la discuţiile ce urmară după aceea o bună bucată de vreme. Era o fată tânără, cu o înfăţişare simplă, cam incoloră, rece şi rezervată, care se apăra de ostilitatea lumii înconjurătoare printr-o imobilitate a feţei, împietrită ca o mască, şi printr-o hipertrofiere a intelectului. Dar, în timp ce asculta şi observa, fu cuprinsă de un mare entuziasm.

Îşi termină studiile la Universitatea Columbia, în anul 2003, apoi începu să-şi pregătească doctoratul în cibernetică.

Tot ceea ce se făcuse pe la mijlocul secolului al douăzecilea în domeniul maşinilor de calcul fusese dat uitării de când Robertson venise cu descoperirea căilor cerebrale pozitronice. În locul kilometrilor de relee şi al celulelor fotoelectrice de odinioară, se folosea acum o sferă spongioasă de platiniridium de mărimea creierului omenesc.

Susan Calvin învăţase să calculeze parametrii necesari pentru stabilirea variabilelor posibile din interiorul unui creier pozitronic; ştia ― pe hârtie ― să construiască creiere al căror răspuns la anumiţi stimuli putea fi prevăzut cu precizie.
În 2008 îşi luă doctoratul şi se angajă ca specialist în psihologia roboţilor la "Roboţii americani", devenind primul mare practician al noii ştiinţe. Preşedinte al societăţii era tot Lawrence Robertson, iar Alfred Lanning conducea sectorul experimental.

Timp de cincizeci de ani, Susan Calvin observase îndeaproape progresele realizate în acest domeniu, progrese la care contribuise în mare parte.

Acum, în sfârşit, hotărâse să se retragă. Nu putea fi vorba de o retragere totală, căci nu i-ar fi îngăduit firea să rămână departe de activitatea ştiinţifică; dar pe uşa laboratorului ei apăruse un alt nume.

Acestea erau faptele pe care le aflasem. Mai aveam o listă lungă cu titlurile lucrărilor semnate de ea şi cu toate inovaţiile şi descoperirile pe care le făcuse; cunoşteam, de asemenea, an cu an şi treaptă cu treaptă, evoluţia carierei ei. Pe scurt, îi cunoşteam în amănunt viaţa profesională.

Cu toate astea nu eram mulţumit.

Trebuia să scriu o serie de articole la "Presa Interplanetară" şi ceea ce ştiam nu era suficient. Mai voiam ceva. I-am cerut o nouă întrevedere şi i-am spus:

― Dr. Calvin, în mintea oamenilor, dumneavoastră şi "Roboţii americani" sunteţi două noţiuni care coincid. Retragerea dumneavoastră marchează încheierea unei etape şi...

#isaacasimov #asimov #roboti #scifi #sf #stiintificofantastice #eurobotul #povestiricuroboti

свернуть