#cantaricrestine #cantarivechi #cantarileharului #nicolaemoldoveanu

Cântările Harului 4
cântarea nr. 138

Doamne, laudele mele,
cât ar semăna-ntre ele,
ca și niște stropi de rouă,
- totuși fiecare-i nouă,
precum nouă-i fiecare
mângâiere și-ndurare,
lacrimă și bucurie,
care mi le dai Tu mie.

Doamne, nouă-i orice seară,
ce-n odihnă mă-nfășoară;
nouă-i orice dimineață
luminată de-Ta Faţă;
nouă-i orice zi-nsorită,
peste mea rodită;
nouă-i orice bogăție,
care-ntruna Tu-mi crești mie.

Doamne, laudele mele,
de-or fi cât-un cer de stele,
de-or fi cât-un câmp de floare,
de-or fi cât nisip Ia mare,
de-or fi câtă iarbă moale,
de-or fi câtă frunză-n vale,
- n-ar ajunge-n veșnicie,
pentru cât mi-ai dat Tu mie.

Text: Traian Dorz

Descarcă PDF: [ Ссылка ]

свернуть