Toate drepturile rezervate lui Cedry2k (Marius Stelian Craciun).
Versuri:
Liric vă toc, sunt dependent psihic de drog,
Tu nu eşti psiholog, tu doar ai un psihic olog,
Problema ta, mă rog,
Da' de ce sloboz pozezi în patriot
Când tu eşti de fapt xenofob?
Dezaprob, actele de rasism, nazism,
Sau orice fel de act extremism la care asist,
Da' tot n-aş putea să zic concis
Ce vis mă face să risc să fiu închis
La zbârnă sau vis-a-vis la dilăi,
Cine ştie? Poate chiar ucis în bătăi
Pentru că am vrut sa vedeţi şi voi
Că această mizerie de nedescris
E de fapt la un pas de paradis,
Nu ştiu dacă ţi-am mai zis, n-am cerut nimănui nimic,
Nici măcar foaie şi pix, totuşi mi s-au dat,
Da' eu doar am transcris nişte viziuni care mi s-au transmis,
Şi eram genul optimist până m-am prins
Că te recunoşti învins de antichrist,
Asta m-a convins să rămân un activist,
N-avem ce vorbi dacă eşti pacifist,
Numa' nu fi obraznic fix cu mine că asta deja ar fi trist
Şi totodată un maxim risc, gen alpinism,
Cât timp îmi ţin fraţii aproape ca orice adevărat familist,
N-am adoptat chiar tot din creştinism, criticule teribilist,
Deci, taci din plisc, că viaţa de artist e-o cursă grea ca la ciclism,
Cu traume grave ca după comunism, că:

REFREN: (2x)
Nu din minte, din suflet, scuip sute de cuvinte,
Ce vindecă suflete putrede,
Şi aceleaşi cuvinte-s cuţite ascuţite, ce spintecă tot,
În drum spre preşedinte.

STROFA II:
Vreau să scuip tunete, să rup microfoane pe stadioane,
Să mişc milioane de suflete,
Pun întrebări şi normal că n-am răspuns la toate
Da' le caut, n-am repaos până mor,
Când uneori şi universul meu ideal e-un haos,
Universul meu real e-un bahaus, m-am închis în naos,
Urlu să n-aud voci ce mă-ntreabă ce vreau
Şi cât mai suport, beau,
Mă văd liniştit în sicriu, da' poate până atunci o să am un fiu,
Şi tre' să îi las o lume mai bună că pentru mine ştiu că-i prea târziu,
Vreau să scriu rime care trăiesc, respiră, unesc, dezbină,
Şi-ţi ţin motorul pornit când n-ai benzină,
Ghid moral dacă ai deraiat de pe şină,
Activându-ţi în cap sentimente de vină,
Şi fobii pe care timpul le ia sau le amplifică,
Totul se cuantifică, treba-i ştiinţifică,
Vrei să creezi sau doar cauţi senzaţii
Spulberate-n suflul exploziei de informaţii?
Cei mai practici n-au timp de explicaţii,
Cei mai tactici n-au timp de complicaţii,
Deci, după cine te ghidezi acum când fraţii
Par să se ghideze doar după constelaţii?
Ce principii păstrezi când totu-i plin de tentaţii
Şi vezi pe ce te vând guvernanţii?
Şi acum îţi cade preţul rău, că-i criză,
Lasă crizele, zi, care-i preţul tău de p***ă?
În ce pozezi? De ce substanţe abuzezi?
Ştiu, nu şomezi, deci, pe cine lucrezi?
Când forţezi frate? Când abandonezi
Vise cu bani grămezi pentru câteva monezi?
Cum să crezi în femei că toate-s târfe, hei?!
Cum să crezi în prieteni? că poate-s târfe şi ei
Şi viaţa nu e roz, şi ea e-o târfă-n mov,
Când diavolul te pune la încercare ca pe Iov.

REFREN: (2x)
Nu din minte, din suflet, scuip sute de cuvinte,
Ce vindecă suflete putrede,
Şi aceleaşi cuvinte-s cuţite ascuţite, ce spintecă tot,
În drum spre preşedinte.

свернуть