Am observat că multă lume crede că piesa este despre vreo fată, ceea ce este greșit. Ciulini sunt plantele alea cu tulpina și frunzele spinoase, de se prind de haine și nu le dai jos ușor, cu floarea violet.
În piesă este vorba despre cum am întâlnit moartea și cum m-a părăsit după foarte puțin timp împreună. Am cunoscut-o pe la 15-16 ani, în urma unei tentative de suicid, "mi-a dat speranțe" că totul o să fie bine după ce se termină viața, eram "stană de piatră" pe podea: nu mă puteam mișca pentru că eram aproape inconștient, cu severe atacuri de panică. Era toamnă când s-a întâmplat, un Noiembrie ploios, la fel de târziu ca și timpul, "vulturi pe cer" și iubirea necondiționată: gândurile bune pentru familie scrise cu mult timp în urmă pe o coală albă cu miros de crini..
Întreagă piesă e o metaforă, până și bridge-ul a fost special ales: "i can breathe water".
Ciulinii pentru mine au reprezentat viață, atât de tare s-au prins de mine.
#celebratelife
Artwork - masacreJay
Text/Mix/Master - INNO
Instrumental - INNO
*contine sample din: IKO - Heart of stone
[ Ссылка ]
[ Ссылка ]
[ Ссылка ]
[ Ссылка ]
Versuri:
Mi-ai dat speranțe, ți-am dat iubire contra cost
Dar când luna pierdea stele eu deveneam fost
Doar o clipă aș fi vrut să te mai simt, apoi plecând
Luând amintiri cu tine, idealuri ucigând
Când orologiul 12 jumate bătând
Alura ta divină, în noapte dispare-alergând
Un sunet asurzitor, ale inimii bătăi
Nu mai pot să le controlez de mă gândesc la pașii tăi
Când te-ai întors și ai plecat, da' de acum plecată ești
Că dragostea mea pentru tine părea scoasă din povești
Și te petrec, lacrimi pe obraji, minute trec
Când ore trec, rămân stană de piatră, să mă mișc nici nu încerc
Că te-am iubit atât de mult de la pământ pan' la cer
De te vei întoarce oare, imi rămâne numai să sper
Și-ți aduc flori...
Dă-mi soare cald, îneacă-mă de vrei când cad
Cu ura ce mi-o porți, de asta am blocat a inimii porți
Când era toamnă, și soarele-și trimitea raze vii
Cu un buchet de crini în mână, fericit, te așteptam să vii
La locul stabilit, locul unde te-am întâlnit
Întâia oară, in acea zi ploioasă de primăvară
Unde ți-am furat săruturi, născând amintiri, pe cer cu vulturi
Mimând dansul ploii..
Îmi amintesc perfect totul, de parcă ar fi fost ieri
Dar mi-aș da la schimb si inima, să nu mai simt dureri
Că nu pot să te uit, refuz să te pierd, și știi
Acum nu-i loc de joacă, noi nu mai suntem copii
Și poa' să treacă timpul, am să număr zilele
Până ce clipele vor înlocui speranțele
Pe când distanțele, ne vor pune iar pe drumuri
Când cerul va crăpa, că și străini ne vom reîntâlni
Lipsiți de dragoste, lipsiți de sentiment, lipsiți de ură
Dar neînfricați, inima devenind dură
Mă vei recunoaște oare, atunci când trupul arzînd
Având ca ultimă dorință să te văd râzând
