@Planandinadancuri
Biblia vorbeşte despre Mîntuitor pe cînd era copil de 12 ani, apoi adult la 30 de ani, fără să ne spună unde a fost şi ce a făcut în 18 ani de viaţă. Experţii au lansat teorii care susţin, dar nu demonstrează, că Iisus a trăit printre iudei, esenieni, tibetani, britanici, amerindieni sau daci.
Despre Mîntuitor nu ştim prea multe. Biblia relatează faptele Lui şi îndemnurile pe care ni le-a transmis, însă referitor la viaţa lui personală, amănuntele sînt puţine. Cea mai controversată perioadă din viaţa lui Iisus este cea în care, pentru 18 ani, pur şi simplu a dispărut. Că a fost plecat din ţara natală e aproape o certitudine, atîta vreme cît nu şi-a cunoscut verişorul, pe Ioan Botezătorul, pe care l-a întîlnit pentru prima oară abia în ziua Botezului. Unde a fost Iisus între 12 şi 30 de ani? Şi, mai ales, ce a făcut, ce scop l-a purtat pe tărîmuri necunoscute? Şi, mai ales, de ce Cartea Sfîntă păstrează tăcerea în legătură cu aceşti 18 ani? Teologi şi istorici au încercat să găsească un răspuns. Conform teoriilor lansate, Mîntuitorul a fost plecat în Nordul Europei, în Asia, America de Sud sau chiar în Dacia, scrie monitorulexpres.ro.

Tîmplar, în atelierul tatălui
Biblia nu vorbeşte de evenimentele din viaţa lui Iisus începînd cu vîrsta de 12 ani şi pînă la 30 de ani, cînd apare din nou, botezîndu-se în apa Iordanului. Pasaje din Evanghelia după Marcu, însă, spun că „feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simion“, cel supranumit tîmplarul, îşi ducea traiul în această meserie, ajutîndu-şi tatăl. În paralel, petrecea mult timp studiind Vechiul Testament. Dar oare, Fiul Domnului a petrecut 18 ani din viaţă fără niciun semn al puterii lui divine, pierdut în comunitate, muncind şi rugîndu-se ca un om obişnuit?

Evanghelistul Luca spune, referitor la perioadă lipsă, doar atît: „Şi Iisus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor“. Celelalte evanghelii nu pomenesc nici măcar atît despre anii maturizării Mîntuitorului. Între cele două referinţe ale lui Marcu şi Luca nu există nimic, dar exegeţii au dedus că Iisus şi-a petrecut viaţa alături de familie, în Galileea cîştigîndu-şi existenţa din tîmplărie. Se bănuieşte că amănunte din viaţa lui Iisus ar fi descrise pe larg în scrierile copte din Georgia sau Armenia, în diferitele „Evanghelii“ (după Maria Magdalena, Toma, Petru, Iuda) descoperite recent. Acest gol din viaţa Mîntuitorului a fost umplut cu speculaţii şi teorii. Imaginaţia oamenilor s-a aprins cu atît mai mult cu cît, mintea noastră nu poate înţelege cum este posibil ca Iisus să fi ajuns dintr-un simplu tîmplar, cel mai important personaj al Antichităţii, cel mai pomenit şi mai iubit nume al tuturor timpurilor.

Printre „Fiii Luminii“ de la Marea Moartă

Trebuie să ştim că vîrsta de 12 ani reprezenta la acea vreme, în religia iudaică, vîrsta maturităţii, marcată de ceremonia bar mitzvah. 30 de ani era vîrsta minimă permisă pentru a accede la preoţie. Între aceste vîrste, vreme de 18 ani, candidatul trebuia să îşi însuşească învăţătura şi să practice dogma. O primă teorie afirmă că exact asta a făcut şi Iisus, locuind departe de casă, printre esenieni. De ce tocmai printre aceşti credincioşi? Poate pentru că Noul Testament face puţine referiri la acest grup, deşi pe celelalte (farisei, zeloţi, saducei) le descrie cu lux de amănunte. Rămaşi atît de misterioşi chiar şi în zilele noastre, esenienii puteau fi gazdele Mîntuitorului. Poate că teoria, lansată de romancierul Edmund Wilson în 1955, nu este atît de hazardată, dacă ne gîndim că tot esenienii sînt cei care au păstrat celebrele Manuscrise de la Marea Moartă (peşterile din Qumran). Se bănuieşte că esenienii sînt evrei fugiţi din Ierusalimul corupt. Modul lor de viaţă şi credinţa erau altfel decît în alte părţi ale vechii Palestine. Ei ascultau de „Învăţătorul Dreptăţii“ şi îşi spuneau „Drepţii“, „Aleşii lui Dumnezeu“, „Fiii Luminii“, „Fiii Cerului“ şi-l aşteptau pe Mesia. Esenienii aveau calendarul şi sărbătorile lor (care se deosebeau de cele evreieşti), dispreţuiau bogăţia şi plăcerile simţurilor, se rugau laolaltă şi studiau zi şi noapte scrierile sfinte.

Trei ani de noviciat

A aparţine comunităţii de la Qumran nu era deloc uşor. Orice aspirant era primit numai după ce trecea printr-o perioadă de trei ani de probă. În primul an, candidatul trebuia să respecte la sînge legile stabilite de Marele Învăţător. În al doilea an, era primit în comunitate, dar n-avea voie să participe la prînzurile comunitare. O comisie de experţi îi evalua calităţile fizice, psihologice şi spirituale.

свернуть