Filmul este atat de bogat, incat este foarte greu sa aleg un aspect anume pentru a-l lauda. Cu cat ma gandesc mai mult la el, cu atat imi creste admiratia fata de acest mare regizor, descoperit, spre rusinea mea, doar cu cateva saptamani in urma.
Daca in loc de Meandre s-ar numi Arabescuri, cred ca titlul ar acoperi mai mult, vizual si ideatic, extraordinara complexitate a peliculei.
Incercati va rog sa vizualizati arabescurile de pe o moschee, de la Cordoba pana la Isfahan si Samarkand. Sunt desene de o iscusinta extraordinara, de diverse grade de complexitate, fiecare urmandu-si propriul drum, deloc indiferent la celelalte arabescuri, cu care se intersecteaza in mod regulat.
Avem arabescul rigid, emaciat, al relatiei(folosesc numele actorilor), Pogonat-Maftei, precum doua excrescente pe o linie monotona, in contrast cu o voluta - televizorul, cu magia naturii si a forfotei vietii, exact ceea ei impreuna nu sunt.
Dominant fireste este arabescul Pogonat(absolut superba!!!...)-Paladescu, contorsionat, cu reveniri bruste, cu flash-uri geometrice, in alb si negru, un arabesc care revine obsesiv asupra lui insusi.
Este apoi suavul arabesc Nutu-Szeles, complicat de ingenuitatea si ancorarea in maturitate a lui Gelu.
Nu mai putin interesant este arabescul liniei, planului si spatiului. Gelu are aici propriul arabesc, grinzile de la copertina unui restaurant, sipcile care intocmesc o pasarela pe santier, aparatul de gimnastica pe plaja, pe care sare sau se contorsioneaza. Totul in contrast cu arabescul starii solide, ziduri groase, macheta bisericii, piatra si caramida.
Implicit este arabescul contrastului dintre clasic si modernitate, dintre descriptiv si capacitatea de a sugera printr-un simplu gest...
Sa nu uitam apoi arabescul celor doua femei, Szeles, urmand o traiectorie diafana, Pogonat, in tuse groase, aproape dramatice.
Sigur, se pot foarte multe lucruri..
Nu in ultimul rand faptul ca autorul filmului este mai degraba un mare maestru fotograf, care a alaturat cu maiestrie acest extraordinar aranjament geometric de stop-cadre...
PS
Vad ca mai multi comentatori il compara cu Antonioni. Interesant, in timp ce vedeam filmul mi-a venit in minte Resnais. Oricum ar fi, comparatia este net in favoarea lui Saucan????
