Satul Giurgiulești, Republica Moldova. De mai bine de zece ani, un port de mărfuri și de pasageri construit, strategic, la confluenţa râului Prut cu Dunărea, aduce bunăstare localnicilor. Afacerile prosperă, iar oamenii nu au grija zilei de mâine.
Ion Catana, inginer port Giurgiuleşti: „Ne-a ajutat foarte mult. Majoritatea localnicilor au un loc de muncă”.
Tatiana Gălățeanu, primar sat Giurgiulești: „Din totalul de angajați la port, care sunt peste 200, mai mult de jumătate sunt giurgiuleșteni”.
De partea cealaltă a Prutului, românii moldoveni sărăcesc pe zi ce trece. Sute de locuitori din comuna gălățeană Oancea nu au locuri de muncă, iar unul din cinci trăiește din ajutoare sociale. Spre deosebire de Republica Moldova, în România construcția unui port la râul Prut a rămas la stadiul de proiect încă din anul 2006.
Victor Chiriloaie, primarul comuna Oancea: „Este inuman și este păcat. O puternică forță de muncă stă și așteaptă cu mâna întinsă la stat”.
În anul 2006, Parlamentul României a adoptat Planul de Amenajare a Teritoriului Național. Legea prevede construcţia a 27 de porturi la râurile Prut, Siret, Ialomiţa, Dâmboviţa, Argeş, Olt, Jiu, Bega, Mureş şi Someş. Actul normativ stabileşte amenajarea acestor ape pentru navigaţie. Deși de la adoptarea legii au trecut zece ani, singurele "realizări" ale autorităților sunt cheltuielile, de milioane de euro, cu studii de fezabilitate și investiții inutile.
Iordache Panaite, director Departamentul exploatare flotă Navrom: „Concret nu s-a făcut nimic. Ba mai mult s-a distrus!”.
Mai mult, marile proiecte de amenajare a râurilor pentru navigaţie, începute înainte de anul 1989, au fost abandonate.
De mai bine de 25 de ani, canalele Dunăre-Bucureşti, Siret-Bărăgan şi Olt-Dunăre, care au costat sute de milioane de dolari, au rămas un izvor nesecat pentru hoţii de fier vechi.
Iordache Panaite, director Departamentul de exploatare flotă Navrom: „S-a furat tot ce s-a putut fura din sistemul de ecluze”.
Daniel Diaconu, lector hidrologie, Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti: „Lipsa de viziune, poate și această deficiență investițională sau de înțelegere a potențialului acestor căi navigabile la nivel decizional, conduce la starea de fapt, adică lucrări abandonate, șosele supraaglomerate”.
