Nostimade Muzicale culese de Johnny Bota
Editura Eurostampa 2019
ISBN 978-606-32-0732-7
Cuvînt înainte
Ne deosebim de alte vieţuitoare prin rîs. Ne deosebim și între noi,
ca popoare și ca indivizi, prin ceea ce ne face să zîmbim sau să rî-
dem. Unui neamţ, bunăoară, atunci cînd îi spui un banc, e bine să
îi precizezi că te aștepţi să rîdă. Noi înșine, rîdem acum de ceva ce,
în trecut, nu ne-ar fi îndemnat la aceasta sau, dimpotrivă, devenim
mai scorţoși odată cu vîrsta. E știut că bărbaţii rîd din alte cauze
decît femeile. Iar copiii învaţă să rîdă în același ritm în care învaţă
să cunoască lumea. Se pare că pentru umor există o anumită glan-
dă, legată direct la IQ.
Ideea de a scrie o cărticică cu faze hazlii din viaţa muzicienilor
nu este nouă. Există suficiente alte scrieri de acest fel pe la noi și
aiurea. Dar cele culese și împărtășite vouă acum fac parte din amin-
tirile artiștilor și ale celor apropiaţi lor din zona noastră, nu numai
geografic vorbind, dar și relativ la comunitatea de contingent și de
cultură. Unele dintre „nostimade” ne aduc aminte, celor de vîrsta
mea, de momente și de persoane cunoscute, pe care nu le-am văzut
anterior decît prin prisma realizărilor artistice. Adeseori persoane-
le respective au devenit figuri cvasi-legendare. Unele mai circulă
printre noi, altele plutesc în eter și doar amintirea lor le păstrează
vii. Le aducem un semn de recunoștinţă și astfel.
Cei familiarizaţi cu persoanele aduse în faţa voastră, care aici devin
personaje, poate se vor bucura să le descopere faţete necunoscute.
Iar alţii, care de-abia acum iau cunoștinţă cu ele, vor ajusta scenele
descrise conform imaginaţiei lor. Cititorul se va atașa de ele, le va
simpatiza, chiar dacă ele gafează sau se comportă surprinzător.
Am grupat momentele hazlii după apartenenţa la un gen muzical
sau altul. Și la perioada istoric-culturală. Fiindcă unele dintre epi-
soade mi-au fost trimise de către prieteni sau cunoscuţi cu indica-
ţia de a le reproduce întocmai, am încercat, în majoritatea cazurilor,
să le respect dorinţa. Am intervenit ici-colo, în intenţia de a păstra
o oarecare omogenitate stilistică. De aceea lungimea snoavelor di-
feră. Fiind un retrograd declarat, am înlocuit peste tot litera „â” cu
„î”, cu excepţia cuvintelor care ne indică naţiunea, și am scris mereu
„sînt” în loc de „sunt”. Nu știu de ce uităm, oricît de latini suntem,
că „rîu” vine din „rivus”, „fîntînă” vine din „fontana”, „vînt” vine din
„ventus”. Cu atît mai mult, „sîrb” nu se poate scrie „sârb”, că doar
n-o proveni din latină!
Cîteva dintre cele culese de mine vă vor face să zîmbiţi doar, și nici
nu mi-a trecut vreodată prin minte să vă dea lacrimile de rîs. E
suficient să surîdeţi sau, dacă ceva vă plictisește, să treceţi mai de-
parte. Seminţia noastră poate trece mai departe nu prin armistiţii,
ci doar prin iertare. Și poţi ierta doar dacă rîzi!
