Unul dintre cele mai mari sacrificii pe care le-a cunoscut istoria României s-a petrecut la Fântâna Albă, acolo unde aproximativ 3000 de români, locuitori ai satelor de pe valea Siretului, au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România în data de 1 aprilie 1941, însă au fost uciși de grănicerii sovietici. Episodul a avut loc în contextul ocupării nordului Bucovinei de către Uniunea Sovietică în 1940. 3 milioane de români s-au trezit atunci pe un teritoriu străin în care originile, tradiţia, cultura şi religia lor nu erau acceptate. În ianuarie 1941, NKVD-ul a lansat zvonuri potrivit cărora ar fi permisă traversarea graniței. Ca urmare a acestor informații, în 1 aprilie 1941, într-o zi de Paşti, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului s-au îndreptat către graniţa sovieto-română purtând un steag alb şi însemne religioase. Când au ajuns la trei kilometri de graniţă, în locul numit Poiana Varniţa, peste 3.000 de oameni au fost surprinşi de soldaţii sovietici ascunşi în pădure. La scurt timp, majoritatea au fost seceraţi de gloanţe, apoi aruncaţi în gropi comune, unii fiind îngropaţi de vii. Supravieţuitorii au fost urmăriţi, torturaţi şi deportaţi. În prezent, localitatea Fântâna Albă se află pe teritoriul Ucrainei. Ziua de 1 aprilie a devenit prin lege, adoptată în 2011, Ziua națională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și din alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie. O troiță închinată memoriei victimelor a fost sfințită în incinta Mănăstirii Putna în anul 2011, la împlinirea a 70 de ani de la tragicul eveniment.

свернуть