DOLIUL NEÎNCHEIAT
De ce continuăm să suferim după cineva sau ceva care a plecat din viața noastră?
Doliul nu înseamnă doar decesul fizic al cuiva, ci orice nu mai există în viața noastră dar nu s-a produs o încheiere conștientă.
O relație eșuată în care cei doi nu și-au spus ce au avut de spus este doliu neîncheiat.
Orice despărțire unde nu s-au spus cuvintele cheie „îți mulțumesc că ai făcut parte din viața mea!... Te rog să mă ierți!... Te iubesc!...”, este un doliu neîncheiat.
Nu poți crește și evolua până ce nu îți închei socotelile cu tine din trecut; altfel e un doliu neîncheiat.
Nu poți aduce noul în viață dacă tu nu ai plâns trecutul tău; altfel vei trăi în permanență în trecut.
Nu poți avea o relație nouă dacă tu plângi încă după fostul/fosta; locul e ocupat de cel/cea din trecut.
Nu poți fi un om matur, asumat și înțelept cât timp plângi într-una după părinții tăi, chiar dacă ai peste 21 de ani; emoțional ești copilul abandonat.
Un copil nu moare ca să îți creeze ție probleme și să te întristeze pe tine în mod special. Sufletul lui a avut nevoie de această experiență.
Cât timp urli în tine din cauza unui final „în coadă de pește” cum se zice, toate acele legături rămân vii în tine, indiferent dacă omul mai trăiește sau a murit. Acele frustrări și regrete generează energii negative, întunericul sau umbra din tine, care mai poartă numele de iad.
Am făcut această filmare sâmbătă, 01 mai. Este Sâmbăta Mare, ziua în care Iisus a coborât în iad pentru a birui întunericul. Simbolic asta înseamnă că înainte de a învia ca Lumină divină, sufletul omului trebuie să coboare în iadul propriu și să elibereze toate energiile ținute acolo, în interior. Altfel lumina christică, trezirea în conștiință, nu este percepută.
Te invit să urmărești materialul.
Binețe, Om în Lumină!
Edith Kadar
