Mana tomatelor a fost semnalata în Europa în anul 1847 și în țara noastră în anul 1940, apare pe tomate în special în ciclul doi de cultură.
În sere și solarii pierderile pot varia de la 30% până la compromiterea culturii.
Tomatele pot fi infectate în toate fenofazele, frunzele prezentând pe margini sau spre vârf pete cu aspect umed (verde închis).
Țesuturile afectate se veștejesc, se brunifică și frunzele se răsucesc spre partea superioară.
În condiții de umiditate atmosferică pe fața inferioară a frunzelor, în dreptul petelor apare un puf, nu prea dens, de culoare albă.
Cozile frunzelor, lăstarii și tulpinile atacate, prezintă pete alungite brune, superficiale, fără puf albicios.
Inflorescențele atacate prezintă pe frunzulițele de la baza florilor și pe codițele lor, zone brune, se usucă și cad.
Atacul semnificativ este cel de pe fructe, acestea putând fi parazitate în toate fazele de dezvoltare.
Ciuperca pătrunde pe la locul de prindere a fructului, produce pete mari brune – olivacee și cu rapiditate distruge tot fructul.
Tomatele devin tari, aspre, iar cele coapte au pete brune-deschise, pe suprafața cărora apar zonalități concentrice.
Pe frunzele căzute pe sol unde este umiditate mare, ciuperca formează miceliu cu mulți spori.
În culturile de toamnă din sere (ciclul doi), atacul evoluează rapid, datorită variațiilor de temperatură de zi-noapte, care produc apariția condensului de apă pe organele vegetative, condens ce ușurează infecțiile.
Phytophthora infestans care apare în special în anii cu precipitații abundente și temperaturi moderate.
