Proiectul Național „Arhiva de voci: interviuri cu personalități din domeniul culturii”, coordonat de Biblioteca Națională a Republicii Moldova și Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu”.

Volumul 3. Andrei Tamazlâcaru – vocaţia unui etnomuzicolog

Etnomuzicologul Andrei Tamazlâcaru, sau cum îi place dumnealui să se prezinte „moş Andrei”, vine din s. Grăsenii Vechi, plasa Corneşti, judeţul Bălţi (azi împreună cu Grăsenii Noi, formează satul Grăseni, supus administrativ primăriei comunei Todireşti, raionul Ungheni). Localitatea cu un trecut istoric semnificativ (prima atestare documentară datează din 24 martie 1534 cu denumirea Greceni) găzduieşte la 13 decembrie 1940 naşterea primului copil din familia lui Efimie Tamazlâcaru (a. n. 1919) şi a Elizei Moşanu (a. n. 1922).
Îşi face studiile la Şcoala muzical-pedagogică din Călăraşi cu Dimitrie R. Berdâşev (dirijat coral) (1958-1961). Urmează studiile la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chişinău (1964-1969) cu Reveca Brodschi şi Elizaveta Şapoşnikova (dirijat coral), Iulia Ţibulschi (armonie, solfegiu), Boris Kotlearov, Alexandra Beilina (istoria muzicii), Margareta Belâh şi Marc Kopytman (polifonie).
Este metodist la Casa de Creaţie Populară din Chişinău (1968-1970); pedagog la Catedra de folclor a Institutului de Arte (1968). Începe să se ocupe de culegerea şi studierea folclorului; lector la Catedra de folclor a Institutului de Arte din Chişinău (1970-1977). Organizează la catedră Ansamblul vocal „Doiniţa” (1974-1975), cu scopul de a reînvia şi reproduce cântece folclorice. Activează în calitate de consultant la Societatea corală, ulterior Uniunea Muzicienilor din Modova (1980-1990); dirijor şi conducător artistic al Ansamblului etnofolcloric „Tălăncuţa” din Chişinău (din 1980).
Iniţiază un curs de predare a muzicii populare (teorie şi practică). Participă la diferite conferinţe ştiinţifice şi simpozioane.
A publicat culegerile: „Trandafir bătut la poartă” (Folclor memorizat de Elena Atanasiu) (1980); „Tăpuşele-tăpuşele” (1986); „Răsărit-a, semănat-a: colinde” (1994); „Lui-lui-lui: cântece pe motive folclorice pentru copii de toate vârstele” (1995, în colaborare); „Cântece populare pascale (despre patimile lui Hristos)” (1996); „Spicuţa” (1998, în colaborare); „Domnul e lumina” (1999, în colaborare); „Probleme actuale ale Operei” (1999); „Caiet de folclor” (1999); „Pe drumul dorului: Caiet de folclor (În memoria Tamarei Ciobanu)” (2001); „Aprindeţi luminile: colinde” (2002); „Vă invită Maria Bieşu: Viziuni actuale asupra operisticii şi baletului” (2000); „Vin’ bădiţă, vin’ diseară: Caiet de folclor” (2006); „Astă seară-i seara mare” (2008); „Estetica romanţei: Studiu în baza cărţii «Mi-e dor de-o seară cu romanţe»”, autor Galina Furdui (2013). A colaborat intens şi cu cercetătorii de la Sectorul de Folclor al actualului Institut de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, descifrând şi notografiind creaţii folclorice muzicale sau în calitate de redactor muzical. Enumerăm câteva contribuţii: Materiale folclorice, în Speciile folclorice şi realitatea istorică (1985, p. 163-174); Folclor din nordul Moldovei (1983); Folclor din câmpia Sorocii (1986); Cât îi Maramureşul (1993); Folclor românesc de la est de Nistru, de Bug, din nordul Caucazului: (Texte inedite) (Vol. II, 2009) etc.
Meritele renumitului folclorist şi etnomuzicolog au fost recunoscute atât pe plan naţional, cât şi internaţional, fiindu-i oferite următoarele distincţii: Lucrător Emerit al culturii din Republica Moldova (1989), Eminent al învăţământului public (1990), Premiul Academiei Române „Simion Florea Marian” pentru volumul colectiv „Cât îi Maramureşul...” (1993), Ordinul „Gloria muncii” (1993), Artist al Poporului (2010).

Interviu realizat de Pavel Popa, Maestru în Artă.
Uniunea Muzicienilor din Moldova, Sectorul de Folclor, 2015.

свернуть