Acest lăcaş monastic milenar poartă încă trăsăturile secolului al IV-lea dar şi amprenta creştinilor sosiţi pe aceste meleaguri de foc, din Siria, Armenia, Palestina, Mesopotamia, Persia ori Etiopia. Poate vi se pare ciudat, însă câteva dintre mănăstirile construite în această epocă vor primi, pe lângă numele hramului, şi eticheta celor care au construit-o. Există astfel o mănăstire romană, Deir Baramous (da, aţi citit bine, de pe vremea cuceririlor romane!), una armeană şi aceasta siriană. Aici, la Deir El-Sourian, cum este cunoscută de creştini şi musulmani deopotrivă, călugării şi asceţii sirieni au stat unul lângă altul în faţa sfântului altar, rugându-se alături de copţii egipteni, secole întregi de-a rândul.
