Budismul in Romania
Cele trei caracteristici ale existenței in filozofia budista
Am discutat anterior despre suferința și poziția sa esențială în învățătura budismului.
Dar Buddha a definit trei caracteristici principale ale existenței, care includ suferința, impermanența și conceptul de sine unic.
Suferința, așa cum a fost definită anterior, vine in viață, ca o boală, ca o singurătate, ca bătrânețe sau doar ca un sentiment general cu care nu ne impacam prea bine. O parte a problemei este că dorim ca viața să fie permanentă atunci când toată existența este impermanentă, totul este supus unei schimbări continue, sau cum spunea un nene mai istet ca mine odata: Totul se transforma. Nașterea și moartea fac parte din acest proces de transformare.
Toată viața, a ta, a mea, a familiei și prietenilor nostri , este ca un râu care curge. Fiecare moment al vietii este diferit precum fiecare miscare a râului este diferită. Nimic în natură nu este ceea ce a fost cu un momentul mai înainte. Fiecare ființă vie este într-o continuă stare de flux.
În viața, corpurile noastre cresc atunci când suntem copii și se schimbă pe măsură ce îmbătrânim. Relațiile vin și pleacă, adesea pentru că personalitatea, interesele și atitudinea fiecaruia se schimbă.
Pe măsură ce trăim, adoptăm atât obiceiuri pozitive, cât și negative și ne agățăm de ideile pe care le asociem cu „sinele nostru”. Dar sinele nostru din aceasta viata este impermanent si ca atare doar un mit iar odată ce am aflat asta, putem privi dincolo de nevoia ca viața să rămână la fel.
În timp ce Buddha a văzut viața continuând după moarte, el a descris-o mai degraba ca aprinderea unei lumânări de către alta, flacăra provine de la prima flacără, dar a doua este o consecință a primei și nu o reproducere unică a ei.
Cu toate acestea, în esență, el ne-a văzut identitatea ca o colecție formata din corp, sentimente, percepții, formațiuni mentale și conștiință.
