ÎNTREBARE: Pace frate pastor . Nu ne cunoaștem personal dar îndrăznesc sa va scriu ca sa va cer un sfat biblic. Sunt botezată de 10 ani si căsătorită de aproape 6 ani. Viața cu Domnul a fost una frumoasa pentru ca m-am întors la Dumnezeu convinsă de El si nu de oameni. Am încercat in tot acest timp sa am o viața plăcuta Lui dar desigur ca am mai si păcătuit, dar nu voit, sa zic așa . Viața de căsnicie in schimb a fost de la început o dezamăgire. Înainte de căsătorie, soțul meu părea un băiat creștin si serios, dar după căsătorie am descoperit încet, încet un alt băiat . Neînțelegerile au început tocmai pe motive religioase căci nu vroia sa ascultam predici împreuna, sa ne rugam si apoi au urmat si celalalte. Din tot felul de motive banale dar care întâmplându-se mereu si mereu au dus la ruptura tot mai mare între noi. Eu m-am mutat in țara in Norvegia unde trăia el lăsând tot in urma. Este o țara diferită cu o limba foarte grea. Am mers puțin la școala dar apoi însărcinată fiind am intrerupt , ca apoi având un copil mic nu am putut învața. Nu aveam nici un ajutor, doar din partea lui dar puțin pentru ca lucrează noaptea. Încă de la început î-mi reproșa ca eu nu ma gândesc cum sa aduc bani in casa, însărcinată fiind si tot felul de jigniri si umilințe în fiecare zi. A ajuns sa ma si lovească ( batai in toată regula as putea spune ) si asta de mai multe ori in acești 4 ani, lucru pentru mine foarte grav, chiar si cu copilașul de fata. In acești ani mi-a reproșat de nenumărate ori ca n-am învățat limba (nici măcar la biserica nu-mi traducea), banii sunt ai lui (chiar daca sigur mi-a oferit de mâncare si cele necesare, chiar si o vacanța împreuna), nu pot sa pun mâna pe computerul lui, bea destul de des chiar daca nu se îmbata, si multe altele care va spun sincer sunt zilnice. Este un om foarte suparacios și nu vorbește cu zilele, mânios din cale afara si indiferent. Pentru mine este clar ca iubire nu are, nici fata de Dumnezeu , nici fata de mine. Doar pe copil in iubeste foarte mult! Comunicarea cu mine este zero dar cred că acest lucru este esențial într-o căsătorie. De ieșit nu ieșim aproape niciodată. Ma gândesc serios sa plec . Asta nu este viața si plus ca nu vreau ca copilul sa trăiască intr-o astfel de familie. Simt tot mai mult ca alunec si merg in jos în relația cu Dumnezeu pentru ca nu înțeleg de ce nu intervine. Mai ales ca m—am rugat mult pentru un soț creștin care sa fie lumina in familia mea dar acum totul este invers. Nu ma mai pot ruga. Parca Dumnezeu este ceva străin pentru mine, deși am avut experiențe minunate cu El. Mă tem să nu pierd mântuirea. L-am anunțat ca voi pleca si bineînțeles este furios, amenințător. Am mai avut o tentativa de a pleca dar pana la urma m-a convins sa ramân ca dar după cateva ore ( nu zile ) o ia de la capăt. Ce mă sfătuiți să fac? Ar fi bine sa plec? Nu vreau divorțul dar sa înțeleagă ca nu e de joaca. Astept cu mare interes, răspunsul dumneavoastră.

ARTICOLUL: Ce spune Biblia despre bărbații care își bat soțiile?
[ Ссылка ]

PENTRU ÎNSCRIERE LA TABĂRA DE STUDIERE A LIMBII FRANCEZE (3-12 AUGUST 2018)
[ Ссылка ]

COMANDĂ MANUALUL “CĂSĂTORIE FĂRĂ REGRETE”
+(373)69966779
info@precept.md

#pastorvasilefilat #moldovacrestina #stopviolenta

свернуть