Atacurile din 11 septembrie n-au afectat doar Statele Unite, ci și americanii din locuri îndepărtate. Această familie de misionari americani a avut de-a face personal cu urmările atentatului. Erau aproape să moară, însă, în chinul lor, au găsit putere de iertare și răscumpărare.
Zilele și săptămânile de după atentat au fost o perioadă grea pentru americani, mai ales pentru Ray Norman și familia sa. Colaborarea sa cu organizația umanitară creștină World Vision l-a adus în Mauritania, o republică islamică pe coasta de vest a Africii.
Ray a mers cu fiica lui la o plajă din apropiere. A coborât pentru a bloca roțile autoutilitarei, când un arab a venit și l-a salutat.
Ray Norman: M-a întrebat dacă eram american și pe moment n-am fost suspicios, așa că am răspuns afirmativ. El m-a înjurat și apoi a plecat. A făcut câțiva pași, s-a întors și m-a strigat. Când m-am ridicat, el avea îndreptat un pistol de calibru 9 mm către pieptul meu. Desigur, ca tată, mă gândeam doar cum s-o protejez pe fiica mea.
În timp ce Ray încerca să intre repede în mașină, omul a tras, dar arma a eșuat. A apăsat de trei ori pe trăgaci, fără rezultat, după care a verificat încărcătorul. Fiindcă Hannah țipa, el a țintit spre ea.
Hannah Norman: Tata s-a apropiat de fereastră pentru a-l împiedica pe om să vadă unde eram exact, timp în care omul a tras un glonț spre noi.
Ray Norman: Glonțul a trecut prin brațul meu drept, cioburile ne-au intrat în ochi, în piele...
Ray a demarat în trombă în timp ce arabul trăgea în fereastra din spate. Au reușit să scape, dar ceva nu era bine.
Hannah Norman: Simțeam că nu mai pot respira, ca și cum aș fi primit o lovitură.
Ray Norman: Glonțul care a trecut prin brațul drept a lovit-o chiar în piept.
Ray a mers degrabă la cea mai apropiată clinică, rugându-se disperat pentru fiica sa.
Personalul medical s-a ocupat imediat de Hannah și a trimis-o la radiologie. La raze s-a văzut că, atunci când glonțul a lovit-o în piept, a ricoșat din osul stern în spate spre coaste și a ieșit pe sub braț, însă glonțul nu i-a atins inima sau plămânii și astfel, urma să supraviețuiască.
Amândoi și-au făcut bagajele și au zburat la Paris pentru îngrijiri medicale, iar mama ei, Elena, a putut, în sfârșit, să-și vadă fiica.
Elena Norman: Prima mea reacție a fost să fug la Hannah și să o iau în brațe. Stătea ridicată pe pat și era plină de veselie. Încă de la început am fost convinsă că Duhul Sfânt a intervenit și i-a protejat pe amândoi de acele gloanțe. După ce s-au recuperat, familia a încercat să pună lucrurile cap la cap.
La câteva zile după eveniment, autoritățile l-au prins pe ucigaș.
Familia Norman a solicitat să-l viziteze pe făptaș în închisoare. Abia după șase luni li s-a permis o vizită de cinci minute.
Hannah Norman: A fost o ușurare să-l văd fiindcă am realizat că și el era om, nu era un monstru. Părea tare trist.
Ray Norman: A fost șocat când ne-a văzut și puteai citi pe fața lui că se aștepta să-l acuzăm, să-i facem viața amară. M-am întors însă la Hannah și am întrebat-o dacă nu voia să-i spună ceva deținutului. I s-a adresat direct și i-a spus că are două lucruri de zis. Întâi, a întrebat de ce a vrut să-l omoare pe tatăl ei. A rămas tăcut câteva clipe, apoi a spus că s-a pierdut cu firea.
Hannah Norman: I-am spus că nu-i port pică și că-l iert. A rămas încremenit, nu s-a mișcat câteva secunde, după care a ridicat privirea. Plângea. Am văzut cât de fragil era și, chiar acolo, inima mea a empatizat cu el.
Elena Norman: N-a fost ușor, încă tremuram, dar am înțeles că Domnul ne ajuta să ne apropiem de el. Am încercat să-i spun că, probabil, Domnul se gândea la el când i-a protejat pe Ray și Hannah, fiindcă avea un plan pentru viața lui.
În ziua următoare, familia Norman a primit o scrisoare de mână de la Ali, deținutul.
''Nu-mi găsesc cuvintele să descriu întâlnirea de azi. Deși încă simt remușcări pentru tot răul pe care vi l-am cauzat, vorbele nu pot cuprinde adâncimea bucuriei mele când v-am văzut, împreună cu fiica dvs., acel mic îngeraș, că sunteți în viață și sunteți bine. De multe ori am auzit de binefacerile creștinilor, de bunătatea și dragostea lor, însă, când ați venit la mine, le-am văzut cu ochii mei.''
Potrivit legii Sharia, iertarea oferită în mod public de familia Norman a ajutat la reducerea pedepsei lui Ali și a fost eliberat după un an de închisoare.
Familia Norman nu l-a mai văzut de atunci, însă pentru ei, acea experiență a confirmat tot ce credeau despre Dumnezeul pe care Îl slujesc.
Hannah Norman: Ne dă o putere supranaturală să iertăm și să iubim. Ca ființe umane normale, noi nu putem face acest lucru. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul Său... Atât de mult a iubit Dumnezeu musulmanii, încât L-a dat pe Fiul Său!
Știre difuzată în emisiunea Jerusalem Dateline 246 - septembrie 2018, la Alfa Omega TV.
Ultimele stiri creștine: [ Ссылка ]
