Odată Ia fântână stând,
Isus I-a zis femeii, blând:
oricine-această apă bea,
curând din nou va înseta!

Dar apa care-o voi da Eu,
alină sufletul mereu,
izvoare vii in el se fac,
şi nu mai însetează-n veac!

Isuse, timp îndelungat
şi eu din plin m-am adăpat,
bând din al Iumii-amar izvor
cu suflet tot mai ars de dor.

Dar setea nu mi-am potolit,
ci-am fost mereu mai chinuit;
când însă Apa Ta mi-ai dat,
adâncul tot mi-a săturat!

De-atuncea ani şi ani s-au dus
dar n-am mai însetat Isus,
căci harul Apei Tale vii,
m-a-ndestulat pe veșnicii!

Text: Traian Dorz

Descarcă PDF: [ Ссылка ]

свернуть