Agroturism amplificat

DOUA VORBE DE-NCEPUT

Soc cultural. In sensul bun. Dar totusi, soc cultural. Asta descrie cel mai bine prima senzatie pe care o ai cand ajungi la Garnic. Peisajul e absolut incantator. Dar ai mai vazut peisaje incantatoare, de ce sa nu recunosti. Aerul e, ca intotdeauna, mult mai curat decat in oras. Dar si asta ti s-a mai intamplat. Casele sunt fermecatoare de-a dreptul. Si totusi parca ai mai intalnit si alte case fermecatoare pan-acum. Culorile portului taranilor sunt vii si jucause si seducatoare intr-un fel in care parca n-ai mai vazut. Dar totusi parca ai mai vazut si asta. Ei, cu toate astea, tarani care te intampina in ceheste intr-un sat romanesc, probabil ca n-ai mai vazut. Iar daca ai mai vazut si asta, cu siguranta in satul ala nu gaseai si o scena amplificata de unde rasunau temeinic Zdob si Zdub, Toulouse Lautrec sau Melmac Riders -- sarbii care mixeaza apocaliptic (si live, se-ntelege) hituri internationale. Nu e un festival, e o minivacanta cum nici nu-ti inchipuiai ca poate sa existe. Sau pe scurt, agroturism muzical.

GARNIC. SAU ROMANIA CEHEASCA.
Istorie, cultura, locuitori

Garnic e unul dintre satele cehesti din sudul Banatului romanesc, pe vremuri fosta zona de granita a Imperiului Austro-Ungar. Alaturi de satele Sfanta Elena, Ravensca, Eibental, Bigar si Sumita, sunt locul de asezare a 56 de familii de cehi din Boemia care au ajuns aici in 1827, plutind pe Dunare. Nu, n-au plutit asa de capul lor, ci in urma unei hotarari a conducerii imperiului de a-si popula propriile granite.

Comunitatea a reusit, de-a lungul timpului sa-si pastreze foarte bine limba, cultura si obiceiurile din tara de bastina. In sate se vorbeste si acum limba ceha, casele pestrite retin elemente arhitecturale specifice, gospodinele te imbie cu colaci traditionali cehesti iar seara batranii povestesc istorioare din trecuturi indepartate.

свернуть