DIN ARHIVE
Probabil cea mai frumoasă, dar cu siguranță și cea mai dramatică dintre pildele Mântuitorului nostru. Un Happy End cu gust amar.
Deși aparțin unor tipuri de oameni situate la antipod, cei doi fii sunt la fel de materialiști, de meschini și de răi. Și, ceea ce e și mai trist, este că întruchipează omenirea cu tendințele ei cele mai răspândite și mai vizibile, în cele două arhetipuri, al fiului cel tânăr și al fiului cel mare, putându-se încadra majoritatea oamenilor.
M-aș bucura să pot zice: e o parabolă care se termină în coadă de pește, nu știm cum se termină, sfârșitul ei rămâne incert, învăluit în ceață...
Poate că fiul cel mare a intrat la ospăț și s-a împăcat cu fratele său...
Poate că fiul cel tânăr a fost mișcat de primirea călduroasă făcută de tatăl său și a învățat să-l iubească din toată inima...
Poate, poate! Dar nu vom ști niciodată... Trăim într-o țară liberă, așa că avem dreptul la elucubrațiile noastre.
Știm sigur un lucru, care este o certitudine, și e pârghia care poate răsturna o lume întreagă. Dragostea Tatălui rămâne nedezmințită față de oameni, dincolo de tipologia în care s-ar încadra. La fel bunătatea, la fel și înțelegerea...
Este personajul din această parabolă de la care avem cel mai mult de învățat.
Preot Sorin Seviciu 2022

свернуть