Braţe tari ca ale Tale,
Dumnezeul meu Preasfânt,
nu sunt nicăieri asemeni
nici în cer nici pe pământ.
EIe-mi ţin fiinţa-ntreagă
mai statornicită-n har,
de nu poate să mi-o smulgă,
duh vrăjmaş şi vânt hoinar.

Ochi pătrunzători de taine
ca ai Tăi, nu sunt nicicând,
ei cunosc adâncul vieţii
şi izvoru-oricărui gând.
Sub lumina lor cea blândă,
mă păstrezi neîncetat,
de nu poate să mă smulgă
şarpele înveninat.

Inimă mai iubitoare,
ca a Ta, o, unde-ar fi?
Simţul, cIocotu-i nu-i prinde,
mintea nu-l poate gândi.
Cu încredere adâncă,
capu-l plec pe pieptul Tău...
De aicea nu mă smulge
nici ce-i bine, nici ce-i rău.

Glas duios şi mai puternic,
şi de adevăr mai plin,
ca al Tău, nu-i nici acuma,
nici în vecii care vin.
El aduce mângâiere,
vieţii mele, pe orice drum,
de nu poate să mi-o smulgă
încercările de-acum.

Faţă mai strălucitoare
ca a Ta, Stăpân Ceresc,
Bunatate mai întreagă
unde oare să găsesc?
M-alipesc de Tine-n totul,
Tu eşti Adăpostul meu,
slavă, slavă, slavă Ție,
Veşnicule Dumnezeu!

Descarcă PDF: [ Ссылка ]

свернуть