„S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Și Isus a zis ucenicilor Săi: „Ședeți aici până Mă voi ruga.” A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se mâhnească foarte tare. El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați!” Apoi a mers puțin mai înainte, S-a aruncat la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela. El zicea: „Ava – adică ‘Tată’ –, Ție toate lucrurile Îți sunt cu putință; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.” ”
(Marcu 14:32-36)
Muzică și versuri: Nicolae Moldoveanu
Orchestrație, înregistrare și mixaj: Daniel Cristian
Versuri:
1. Era odat-o tainică grădină
În care Domnul se ruga plângând,
/: Şi faţa Lui, cea plină de lumină
Era-ntristată până la mormânt. :/
2. De multe ori pe faţă El căzuse
Şi se ruga cu mult amar nespus;
/: “Să treacă Tată, să nu beau paharul!“
Paharul suferinţei lui Isus. :/
3. În Ghetismani, grădină neuitată
În tine plânge Domnul cu amar –
/: Şi-apoi se-mbracă-n haina umilinţei
Şi-şi pregăteşte drumul spre Calvar. :/
4. O, Ghetismani, grădina neuitată,
Tu ai văzut durerea lui Isus,
/: Pe Iuda, când a sărutat o dată
Pe Domnul strălucirilor de sus! :/
5. O, Ghetismani aş vrea să fiu în tine,
Să văd şi locul unde El a plâns;
/: Să plâng şi eu, cu lacrimi şi suspine
Să plâng, căci pentru mine El a plâns. :/
