Bucurîndu-mă de soare, am ieșit din ”bîrlog” să fac o tură prin centru. Mi-am propus să măsor și să cronometrez, mergând în toate direcțiile pe jos, timp de 15 minute. Să știu, dacă voi mai fi în viață, cam până unde voi mai avea voie să mă aventurez în viitor. Totuși, cu speranța că n-o să mai fiu în viață pe atunci. Mărturisesc că am mai trăit o asemenea mizerie. Pe atunci eram foarte tînăr și trecerea frauduloasă a frontierei, deși te punea în fața morții, dacă aveai neșansa să fii prins de grăniceri era tot atât de valabilă cu aceea de a fi scătat din lagărul comunist și a trăi într-un Occident în care ”drepturile Omului” erau puse la loc de cinste. (Acum nici nu mai ai unde fugi. Popoarele au căzut în genunchi în fața neomarxismului de export!).
Am străbătut centrul având senzația unui oraș ”ocupat”. Pe străzi, circulația blocată. Zeci de polițiști transpirați, chinuindu-se să facă loc unui concurs de alergare (!!!) și unor tineri care aruncau peste trecătiri praf de diferite culori. Zeci, sute de tineri cu cercei în nas, tatuaje, piercinguri, telefoane în mână și bascheți - viitorii concedia(n)ți ai multinaționalelor, ”mulțumită” Chat GPT - urlau de parcă și-ar fi trăit ultima zi pe pământ.
Imposibil să bei o cafea pe vreo terasă. Cum sunt, toate, aliniate pe trotuar păreau că nu mai sunt terase, ci cantine pentru tinerii așteptând ultima masă, înainte să se pogoare asupra lor un mostru devorator. O dâră de miros de ceapă, asociat cu cel de transpirație de la alergătorii urbani acoperea centrul, așa că deși soarele bătea cu putere, m-am hotărît să intru într-o cafenea. Azi aseptice, anacronice, fără fumat și scrumiere pe mese, sunt majoritatea, pustii și jalnice.
Am mers, deci pe jos să mi măsor ”perimetrul” de15 minute în care voi avea permisiunea să mă mișc, amintindu-mi de zilele în care tinerii se adunau în cafenele si discutau unii cu alții, beau zeci de cafele, fumau țigări ieftine, uneori umede, vorba lui Frans Hodjak, fără telefoane, fără cercei în buze limbă și nas tatuaje, schimbând cărți, discuri de muzică, albume de artă și, mai ales, gânduri…
