De Ia iesle pân-la cruce...
cât amar, cât suflet frânt!
Ce alean, ce milă dulce
Te-a putut din cer aduce
pe pământ?

De la staul Ia Golgota,
jalea cum să Ți-o cuprind?
Trist privea spre cruce bolta
Munţii grei porneau revolta clocotind.

De pe fân şi pân-Ia cuie...
numai răni şi vânătăi,
ce cuvinte pot să spuie
cum plângeai pe-o cărăruie
pentru-ai Tăi?

Din Egipt în Ghetsimani,
numai drum şi privegheri.
Te pândeau mereu duşmanii
până n-au mai fost Betanii
nicăieri.

De Ia iesle pân-Ia mine,
câte lacrimi, câţi martiri!
Unde voi găsi suspine,
Doamne, să-Ți aduc mai bine
mulțumiri.

Text: Costache Ioanid

Descarcă PDF: [ Ссылка ]

свернуть