Prima conducere a României după Revoluție. Lucruri mai puțin știute despre Silviu Brucan
Dictatura comunistă din România s-a încheiat pe 22 decembrie 1989, la ora prânzului. Exact la 12 şi 9 minute, atunci când elicopterul în care se afla cuplul Ceauşescu s-a ridicat pe de clădirea Comitetului Central al PSD. Regimul comunist s-a dovedit însă mai greu de înlăturat.
Logo Digi24.ro
Căutare Meniu
Special
Campanii Digi24
100 de ani de comunism
Prima conducere a României după Revoluție. Lucruri mai puțin știute despre...
Prima conducere a României după Revoluție. Lucruri mai puțin știute despre Silviu Brucan
19.12.2018
În acest articol
Perestroika în rândurile Revoluţiei Române
Disidenţa lui Ion Iliescu, o problemă de partid
Cartierul Primăverii, banca rezervelor din PCR
Petre Roman, fiul unui ilegalist comunist
Petre Roman, o soluţie promiţătoare pentru cunoscători
Silviu Brucan, ideologul PCR si FSN
Silviu Brucan, undă verde la Moscova şi Washington
„Scrisoarea celor şase”, reacţia tardivă a PCR
Dictatura comunistă din România s-a încheiat pe 22 decembrie 1989, la ora prânzului. Exact la 12 şi 9 minute, atunci când elicopterul în care se afla cuplul Ceauşescu s-a ridicat pe de clădirea Comitetului Central al PSD. Regimul comunist s-a dovedit însă mai greu de înlăturat.
00:2413:17
În febra bucuriei declanşate de fuga lui Ceauşescu şi lipsiţi atâţia ani de informaţie corectă şi diversă, mulţi români au trecut cu vederea că cele mai importante mesaje politice transmise de televiziunea română veneau din partea unor influenţi membri ai Partidului Comunist şi ai nomenclaturii. Limbajul lor, spre deosebire de limbajul manifestanţilor, era specific politicilor sovietice de tip perestroika:
Perestroika în rândurile Revoluţiei Române
Ion Iliescu Ceausescu: Stimaţi tovarăşi cetăţeni, pericolul cel mare este să se declanşeze anarhie, asta nu e un semn bun pentru ţară. Să se vadă că aici se face ordine! Cu contribuţia, cu participarea, cu prezenţa oamenilor muncii, cu participarea activă a poporului! Şi nu a unor conducători care s-au autointitulat conducători, care s-au autointitulat numai comunişti. Nu au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu comunismul ştiinţific, au întinat numai numele Partidului Comunist Român şi memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară. Dar noi trebuie să ne organizăm! Până vom fi capabili să dăm un program amplu ca să organizăm viaţa ţării, cetăţenii să se auto-organizeze.
Astfel de mesaje virulent anticeauşiste l-au ajutat pe Ion Iliescu, reprezentantul celui mai coerent nucleu de Putere existent în zilele Revoluţiei, să împace direcţii politice diametral opuse.
Ion Iliescu: Vinovatul principal este Ceauşescu. Acest om fără inimă, fără suflet , fără creier, care nu voia să cedeze, un fanatic, care stăpânea cu metode medievale această ţară şi a ajuns până la această situaţie dramatică de a deschide foc împotriva oamenilor muncii acestei ţări, şi avea neruşinarea să vorbească în numele poporului, să vorbească în numele suveranităţii şi independenţei naţionale? Cine, el? Care a pus în pericol soarta acestei ţări?!
Anticomuniştii îşi permiteau astfel să spere că înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu este primul pas spre înlăturarea comunismului, iar cei din cercurile instituţiilor comuniste de forţă, din Armată şi Securitate primeau semnalul că schimbările nu sunt neapărat în defavoarea lor. În plus, de câţiva ani, numele lui Ion Iliescu se auzise la Radio Europa Liberă, reţea media finanţată de Statele Unite:
Liviu Tofan, şef ştiri Europa Liberă în anii '80: Europa Liberă nu făcea propagandă pentru cineva, nu a făcut-o niciodată. Am fost de fapt ecoul celor ce se scriau în Occident, despre Iliescu, de prin 1986, când presa, specialiştii din Occident, analizele se întrebau cine ar putea care să meargă pe linia lui Gorbaciov şi să îl înlocuiască pe Ceauşescu şi primul remarcat şi promovat de presa occidentală a fost Ion Iliescu. Erau acolo câţiva oameni care se poziţionau pentru viitor.
Disidenţa lui Ion Iliescu, o problemă de partid
Nicolae Ceauşescu însuşi ştia demult că mai tânărul său subaltern era văzut drept succesor. În 1971, imediat după vizita în China şi Coreea de Nord, l-a retrogradat din funcţia de secretar general al Uniunii Tineretului Comunist, unde ajunsese sărind treptele ierarhice. Este episodul pe care Ion Iliescu îl invocă tot timpul în apărarea sa atunci când sunt invocaţi de pildă manifestanţii din Piaţa Universităţii:
Ion Iliescu: Era firesc acest atac la adresa lui Ion Iliescu?! Când eram cunoscut ca cel mai activ opozant al lui Ceauşescu, care am fost înlăturat de Ceauşescu din structurile de conducere în 1971, trimis spre reeducare în ţară, la Timişoara, apoi la Iaşi, scos din structurile de conducere, trimis în meserie la Ape, scos şi de acolo în 1984, şi ajuns la Editura Tehnică, cu numai 30 de oameni în subordine?! Sunt aberante asemenea referiri, Iliescu exponentul Perestroika!
