Când m-apasă întristarea,
când mi-e sufletu-norat,
o, Isuse alinarea,
şi odihna-n Tine-mi cat.
Tu cunoşti făptura-mi slabă,
şi ştii luptele ce-mi vin,
adu-mi, Doamne, mai degrabă
ajutorul Tău deplin!

Adu-mi bucuria sfântă,
şi seninu-n viaţa mea,
luptele care-o frământă,
linişteşte-le în ea.
Şi-n lumina Feţei Tale,
să mă ţii pân-Ia sfârşit,
ca să pot pe-a vieţii cale
alerga necontenit.

În iubire şi-n credinţă
totdeauna să mă creşti,
şi de scumpa Ta Fiinţă,
tot mai mult să m-alipeşti.
Ca să pot rămâne-n Tine,
liniştit şi roditor,
chiar şi-atunci când greul vine,
scumpul meu Mântuitor

Descarcă PDF: [ Ссылка ]

свернуть