La cumpăna veacurilor al XVII-lea şi al XVIII-lea, Imperiul Otoman, ajuns la maximă expansiune, începea să dea semne de şubrezenie. În teritoriile locuite de români, un domnitor cu un destin aparte, deopotrivă măreţ şi tragic, încerca să ţină timp de 24 de ani echilibrul extrem de fragil între influenţele acaparatoare a trei imperii: cel habsburgic care venea cu influenţa covârşitoare a catolicismului, cel otoman care ajunsese să stăpânească o bună parte din Europa creştină şi cel ţarist care încerca să ridice ortodoxia din răsărit la prestigiul de odinioară al Bizanţului.

[ Ссылка ]

свернуть