Nicolae Ceausescu: Murim mai bine in lupta, cu glorie deplina, decat sa fim sclavi iarasi, pe vechiul nostru pamant.
In dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, înaintea deschiderii mitingului, a fost o şedinţă operativă la sala mică din Comitetul Central al PCR (azi, sediul MAI), in care Nicolae Ceausescu a informat că la miting va anunţa nişte indemnizaţii băneşti şi va denunţa acţiunile huliganice de la Timişoara, precum şi amestecul străin. Tot cu acest prilej s-a făcut şi regia mitingului, respectiv numirea a 5 reprezentanţi ai muncitorilor, care aveau sa vorbeasca inaintea lui, după care urma cuvântul său.
La ora 12.00, când Nicolae Ceauşescu, însoţit de Elena Ceausescu şi premierul Constantin Dascalescu au apărut în balconul CC al PCR, a început mitingul prin cuvintele rostite de cei cinci reprezentanţi ai oamenilor muncii. După epuizarea acestor discursuri, a luat cuvântul Nicolae Ceausescu. Nu au trecut nici 2 minute din momentul începerii discursului, ca s-a declanşat degringolada.
În acest timp, la barajele realizate de miliţie au apărut grupuri de persoane care solicitau să li se permită intrarea în zona mitingului din Piata Palatului, motivând că ei sunt cei care s-au pierdut de coloanele întreprinderilor lor.
La barajul de la hotelul Bucureşti se adunaseră aproximativ 50 de asemenea persoane care pe timpul discursului lui Nicolae Ceauşescu, la un semnal, au început să cânte; „Deşteapta-te române!”. A urmat efectul sonor care a creat panică determinând unii manifestanţi să arunce tablourile, steagurile, lozincile şi să încerce sa fuga din Piata Palatului .Astfel, mitingul s-a transformat într-o panică totală care a surprins întreg aparatul de opresiune.
Numeroşi martori au confirmat ulterior zgomotul insuportabil, echivalent cu cel produs de formaţii de avioane, elicoptere sau tancuri, care iniţial a provenit dintr-o sursă de bruiaj amplificată la maximum prin difuzoare. Panica produsă a fost cauzata, după afirmaţiile unor participanţi, nu atât zgomotului, ci existenţei unei senzaţii fizice de spaimă atât de puternică încât lăsa impresia unei treceri în inconştient, în timp ce în urechi răsuna un uruit insuportabil. Asemenea trăiri pot fi provocate, după afirmaţiile unor specialişti, de emiterea la intensitate crescută a unor unde de joasă frecvenţă sub pragul audibilului.
Unii martori au spus ca pe laturile exterioare ale mulţimii dinspre Hotel Negoiu şi în zona Hotelului Bucureşti au apărut 2 maşini ARO din care au coborât persoane înarmate cu bâte care au penetrat fără oprelişti cordonul exterior de protecţie şi au început să îi lovească pe manifestanţi provocând panică. Penetrarea coloanelor ridică semne de întrebare asupra atitudinii unor cadre de conducere din Ministerul de Interne - Securitate ce asigurau protecţia.
Un alt aspect se referă la unii purtători de lozinci care au scos lozincile şi cu cozile din lemn având vârfuri ascuţite, atipice pentru aşa ceva, au început să îi înţepe pe cei din jur strigând „Fugiţi că ne omoară !” „Vin tancurile !” ţipând şi huiduind. Bubuiturile auzite erau produsul unor explozii de petarde sauspargerea unor becuri, globuri de sticlă şi alte materiale.
