Chiar dac-ar fi să-ndur din greu,
dureri şi lanţuri şi ruşine,
ajută-mi Dumnezeul meu,
să nu pot să mă las de Tine!

Chiar dac-ar fi să fiu răpit,
şi-n noapte dus de mâini haine,
oricât închis şi chinuit,
să nu pot să mă las de Tine!

Chiar dac-ar fi să mi se ia
tot ce-am avut pe lângă mine
sărac şi gol de-aş rămânea,
să nu pot să mă las de Tine!

Chiar dac-ar fi să zac flămând
bolnav şi-uitat Ia uşi străine,
lovit şi alungat, nicicând
să nu pot să mă las de Tine!

Chiar dac-ar fi cei dragi ai mei,
răpiţi şi duşi de lângă mine,
zdrobit de dorul după ei,
să nu pot să mă las de Tine!

Chiar dac-ar fi să ştiu că mor
departe dus în zări străine,
tânjind de-al casei mele dor,
să nu pot să mă las de Tine!

Chiar dac-ar fi să fiu ucis,
de cei cu mâini de sânge pline
pân-la sfârşit să spun deschis,
că nu pot să mă las de Tine!

Iar după toate-acestea, Sus,
tot ce-mi doresc eu de la Tine,
e să se vad-atunci, Isus,
că-i harul Tău ce-n veci mă ţine!

Text: Traian Dorz
Cântă Nelu Pribac

Descarcă PDF: [ Ссылка ]

свернуть