Vineri, 23 septembrie, Patriarhul Ioan al X-lea al Antiohiei și al Întregului Orient și-a început vizita în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
Preafericirea Sa a venit din Arhiepiscopia Iașilor, unde a fost primit de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan și membrii Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, care îi însoțesc pe parcursul vizitei în Moldova.
În jurul orei 20.30, delegația antiohiană și ierarhii români au ajuns la Putna. Aici au fost întâmpinați de Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei, Domnul Constantin Harasim, Prefectul Județului Suceava, Domnul Gheorghe Coroamă, Primarul Comunei Putna, Arhimandritul Melchisedec Velnic și obștea Mănăstirii Putna, corul de copii Fiii Putnei condus de Preotul Bogdan Negrea, buciumași veniți de la Câmpulung și o mulțime de credincioși.
În sunetul clopotelor, oaspeții au fost conduși în biserică, unde s-au închinat la mormântul Sfântului Ștefan cel Mare și la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen a rostit cuvântul de întâmpinare, vorbind despre aniversarea a 550 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, despre viața în Hristos a Sfântului Ștefan și despre ethosul bucovinean:
„Sfântul Voievod Ştefan a luat la botez numele Sfântului Arhidiacon Ştefan şi i-a urmat întru toate, adică a fost om al rugăciunii şi al iertării, al postului, un om plin de credinţă.
Nemuritorul poet Mihai Eminescu a spus: „Putna este Ierusalimul neamului românesc” și „mormântul Sfântului Ștefan este altarul conștiinței naționale”. Tot el a spus că Ștefan cel Mare trebuie să fie socotit cel dintâi erou național, iar ziua trecerii sale la cele veșnice să fie sărbătoare națională. La Putna ne întărim în credință, învățăm istorie, învățăm să ne iubim țara, cultura și tot ceea ce au creat strămoșii noștri.
Veți înțelege pe deplin cine a fost Ștefan cel Mare, veți înțelege frumusețile acestui colț de țară vizitând mâine tezaurul lăsat de Ștefan cel Mare, mai ales colecția de broderii, considerată unică în lume. Veți înțelege și vă veți bucura sufletește vizitând mănăstirile Sucevița, Moldovița și Voroneț. Plecând din Bucovina veți spune: vom mai veni încă o dată și de mai multe ori.”
Preafericitul Părinte Ioan al X-lea a răspuns, explicând mai întâi legătura Sa cu Mănăstirea Putna și apoi vorbind despre drama în care trăiește poporul său și dorința de pace a acestui popor:
„De mai mulţi ani este o legătură duhovnicească cu Părintele Stareţ Melchisedec şi cu toţi părinţii obştii acestei mănăstiri. În anul 2005, Părintele Policarp de la Mănăstirea Alexandropoli din Grecia, trecut la Domnul, a venit împreună cu Părintele Melchisedec, Stareţul Mănăstirii Putna, şi ne-am bucurat de prezenţa lor în Damasc. Şi, de atunci până acum, există această legătură duhovnicească care ne unește împreună prin Sfântul Potir, care depăşeşte orice limbă şi orice loc […]
Noi am venit și, pe de o parte, aducem cu noi dragostea poporului binecredincios al Bisericii Antiohiei. Dar, pe de altă parte, aducem cu noi şi durerile acestui popor. Ştiţi foarte bine ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, în general, iar în Siria în mod deosebit. Când ne-aţi vizitat acolo, aţi văzut că poporul nostru este un popor paşnic, un popor care doreşte pacea şi nu caută nici un fel de război. De aceea, spunem mereu, dorim să se restaureze pacea în ţările noastre; ne spunem această dorință aici, sub binecuvântarea Maicii Domnului şi binecuvântarea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare.
Vă cerem, părinţilor de aici, să vă rugaţi pentru pace în Siria şi în Orientul Mijlociu. Vă rugăm să vă rugaţi pentru fraţii noştri, cei doi episcopi din Alep, Ioan Ibrahim şi Pavel Yazigi, care sunt răpiţi de mai mult de trei ani. Vă rugăm să vă rugaţi ca să se întoarcă şi ei, şi toți cei care au fost răpiți, la casele lor, cu pace şi cu sănătate.
Ceea ce se întâmplă în ţările noastre, terorism, mutări de populaţie, răpiri – toate aceste acţiuni sunt străine de poporul nostru. De aceea, ne ridicăm vocea ca să audă persoanele care au putere și să încerce mai mult să caute soluţii paşnice pentru situaţia din Siria.
Trebuie să ştiţi foarte bine că fraţii voştri din Biserica Antiohiei sunt înrădăcinaţi în pământul lor şi nu își părăsesc credinţa.
Voi încheia cuvântul mulţumind lui Dumnezeu pentru că ne-a dat această binecuvântare, să vizităm această mănăstire. Îi mulţumim şi Înaltpreasfințitului Pimen pentru cuvintele calde pe care le-a rostit. Vă doresc o viaţă duhovnicească înfloritoare în această mănăstire și vă cer rugăciunile voastre pentru biserica noastră, Biserica Antiohiei, şi ţara noastră rănită.”
