Avem două tipuri de mitinguri acum, ambele extrem de considerabile. Mitingurile împotriva extremismului și cele în favoarea sa. Extremismul e relativizat de extremiști cu întrebarea: până la urmă ce este extremist în a avea politici diferite de cele pe care le considerați voi utile?

Încercăm să facem judecăți de valoare cât mai puține și să livrăm informații cât mai multe. În urma alegerilor europarlamentare s-a declanșat din câte știm cu toții o criză în Franța care a determinat alegeri parlamentare anticipate.

Următoarele alegeri parlamentare ar fi fost programate în iunie 2027. Deci au fost devansate cu trei ani. Mă prezentam data trecută această suspiciune sau explicație pentru ce a făcut Macron.

Franța nu e orice țară din Uniunea Europeană, eu a doua putere a acestei organizații și această a doua putere intră pe mâna unor partide eurosceptice, ba chiar în mod serios atribuite lui Putin. Macron a încercat să țină conducere a Franței într-o zonă de centru nici dreapta nici stânga cu partidul său. De acum pare că nu i-a mai ieșit.


Întâi hai să ne aducem aminte cum a apărut el, Macron. Că și apariția lui e ceva mai degrabă interesant.

Marcon a fost ales în 2017, pentru că Holland nu
s-a reprezentat din partea stânga si candidatul ales pe stânga a fost irelevant. Holland a decis să nu mai candideze pentru un nou mandat având o popularitate extrem de scăzută din cauza unui mandat prost.

Iar la dreapta s-a produs un scandal care l-a distrus pe favorit. Candidatul principal al dreptei tradiționale din Franța a fost François Fillon, reprezentând partidul republicanilor. François Fillon a fost inițial considerat un favorit, dar campania sa a fost afectată de un scandal de corupție, scandalul “Penelopegate”, în care a fost acuzat că i-a plătit soției sale și copiilor pentru locuri de muncă fictive. Acest scandal a dus la o scădere semnificativă a sprijinului pentru Fillon.


Și atunci situație era așa: cele două partide principale nu aveau candidat, iar partidul de extremă dreapta nu poate câstiga la turul doi pentru că toti ceilalti candidati apeleaza la vot contra extremei.

Macron era perceput ca economist. A lucrat în sistemul bancar după care am fost și consilier al lui Francois Holland. Apoi, în 2014, Emmanuel Macron a fost numit Ministru al Economiei, Industriei și Afacerilor Digitale.

Cu un an înainte de alegerile prezidențiale și a înființat propriul partid de centru "republica în mișcare". A câștigat alegerile în felul în care am explicat și de-acolo știm.

Hai să înțelegem un pic structura, care sunt partidele în Franța. Cum arată lucrurile în politica din Franța

Partidele de dreapta ar fi astea:

În primul rând republicanii. Că lideri ai lor a u fost: Nicolas Sarkozy sau François Fillon. Apoi Adunarea Națională, partidul lui Marine Le Pen și mai nou Jordan Bardella.

De centru ar fi partidul lui Macron, Republica În Mișcare. Dar și Mișcarea Democrată, care e un partid de centru, fondat și condus de François Bayrou, MoDem joacă un rol semnificativ în politica franceză, adesea colaborând cu alte partide pentru a forma guverne de coaliție.

François Bayrou, liderul MoDem, este o figură influentă în politica franceză, având o carieră politică lungă. A fost candidat la alegerile prezidențiale de mai multe ori, obținând rezultate bune în 2007, când a ajuns pe locul al treilea în primul tur.

Și ajungem la stânga. Acolo e în primul rând partidul socialist, cel al lui François Hollande sau Anne Hidalgo. Franța nesupusă, partidul lui Jean-Luc Mélenchon. Și chiar și Partidul Comunist Francez. Și partidul verzilor.

Dar bineînțeles există și extrema stângă: Noul Partid Anticapitalist

Si acum sunt tot felul de strategii care sa tina extrema dreapta sub pragul majoritatii. Peste 210 candidați "din tabăra centristă a președintelui Emmanuel Macron și din alianța de stânga s-au retras în speranța de a evita împărțirea voturilor", observă CNN. "Și-au lăsat deoparte diferențele cu un singur obiectiv: să țină extrema dreaptă departe de cele 289 de locuri necesare pentru a obține majoritatea absolută".

свернуть