Românul întotdeauna, și-a cântat dorul, dragostea, bucuriile și necazurile prin nemuritoarea doină.
Datorită mesajului profund, de cele mai multe ori, ascultătorul se regăsește în aceste cântece care exprimă fapte rupte din viață.
Și dacă nu prin doine sau prin cântecele doinite, unde oare românul poate descoperi acea vibrație a sufletului?
„Cine nu doinește, cine nu știe să doinească, acela nu este cântăreț...!”, spunea cu ani în urmă „Doamna Munților”, LUCREȚIA CIOBANU.

Cu ceva timp în urmă, luând în discuție repertoriul IRINEI LOGHIN, a reapărut ca un exemplu aparte acest cântec doinit, „Măi neicuță-mi plâng amarul” (Dor și dor, măi), din prima parte a carierei strălucite a marii noastre artiste.
Acompaniamentul discret și partea instrumental-solistică asigurată în registrul grav de clarinet, în formația condusă de marele muzician George Vancu, dă un plus de sensibilitate acestei creații.
Într-o perioadă în care experiența deja își spunea cuvântul, IRINA LOGHIN, în plină ascensiune, cu un glas și o sensibilitate pe care mulți dintre iubitorii cântecului popular o descoperă în special la dumneaei, marea noastră artistă reușește să dea o valoare impresionantă datorită interpretării, cântecului pe care de data aceasta am hotărât să vi-l prezint.

IRINA LOGHIN - Măi neicuță-mi plâng amarul (Dor și dor, măi)
1973, Studio TOMIS, București
Maestru de sunet: ing. Erwin Șervan

свернуть