"Din ce genune de veac apare Radu Gyr ca un domn de rouã al poeziei românesti? Generatiile tinere aproape cã nu i-au auzit de nume, iar cele mai vârstnice abia dacã îsi mai amintesc de el. Anii de temnitã au adãugat gloriei sale poetice aureola unei legende si nimbul unei sfintenii iar tãcerea îndelungatã care i-a acoperit numele si spaima de a i-l rosti în public, au încununat existenta-i dureroasã cu prestigiul unei sacre veneratii. Dupã avataruri greu de închipuit si biruite în Duh, Radu Gyr, pe care Tudor Arghezi, dupã o vorbã culeasã din lume, si-l dorea urmaş în poezia româneascã, a rãmas acelaşi devotat slujitor al poeziei, care nu l-a pãrãsit, si pe care, la rândul lui, n-a pãrãsit-o niciodatã." (George Alexe, "Comuniunea Româneascã", Detroit)
--------------------------------------------------------------------------------
"Sub toate cele trei dictaturi şi-a petrecut aproape 20 de ani în detenţie politică. Mai întîi, în timpul dictaturii carliste, este internat între 1938 şi 1939 în lagărul pentru legionari de la Miercurea-Ciuc. Revoltat de asasinatele de neiertat (vezi asasinarea lui Armand Călinescu şi a lui Nicolae Iorga) din timpul scurtei ascensiuni legionare (1940-1941) Radu Gyr se desparte de turnura violentă a mişcării. După rebeliunea legionară din ianuarie 1941 este condamnat pentru a doua oară la detenţie, dar pentru ,reabilitare" este trimis în linia întîi pe frontul de Răsărit alături de alţi intelectuali în rezervă (dintre care mulţi au murit). La întoarcerea de pe front în 1945 este din nou încarcerat, condamnat în Lotul 2 al jurnaliştilor. Eliberat în 1956, este arestat din nou, în 1958, şi condamnat la moarte pentru poezia Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane."

sursa:[ Ссылка ]

свернуть