Sâmbătă, 2 decembrie, începând cu ora 14:30, la TVR1, echipa emisiunii „Adevăruri despre trecut” ne propune un nou episod: „În numele luminii”, un film despre construirea Hidrocentralei Porţile de Fier 1 şi victimele acestei construcţii: 10 localităţi au trebuit să fie mutate din vetrele lor, pentru a face loc marelui lac de acumulare. Printre victime s-a numărat şi insula Ada Kaleh, care a dispărut cu totul.
După adoptarea în 1949 a planului de electrificare a ţării pe 10 ani, România a început negocierile cu Iugoslavia pentru realizarea unei hidrocentrale pe Dunăre. Scopul era dublu: pe de o parte, se producea curent electric, necesar ambelor ţări aflate în curs de dezvoltare, pe de altă parte, se uşura navigaţia pe Dunăre, domolind forţa fluviului în zona numită Cazane. Acordul între Gheorghiu Dej şi Iosip Broz Tito s-a semnat în 1956, la Bucureşti şi Brioni, locuinţa de vară a liderului iugoslav. Au fost multe probleme, mai ales că Uniunea Sovietică nu era de acord cu apropierea prea mare de Tito, socotit un razvrătit.Dar toate au fost depăşite cu diplomaţie şi, la 7 septembrie 1964, s-a deschis şantierul de lângă Turnu Severin şi au început lucrările la sistemul hidrotehnic şi de navigaţie de la Porţile de Fier 1. Şi, chiar dacă pe malul romanesc s-au produs schimbări (venirea la putere a lui Nicolae Ceauşescu după moartea lui Gheorghiu Dej), construcţia acestui „măreţ edificiu”, cum îi spunea Ceauşescu, nu a avut de suferit. Altele au fost victimele: 10 localităţi au trebuit să fie mutate din vetrele lor, pentru a face loc marelui lac de acumulare. Printre victime s-a numărat şi insula ADA KALEH, care a dispărut cu totul.
Despre cum s-au petrecut lucrurile atunci, în noul episod „Adevăruri despre trecut”.
[ Ссылка ]
[ Ссылка ]
[ Ссылка ]
[ Ссылка ]
