Cugetari, episodul 1, Nicolae Iorga, lectura, montaj Maia Martin, #1
Abonati-va /Subscribe [ Ссылка ]
Canalul Fonoteca de Aur [ Ссылка ]
Biblioteca multimedia blog [ Ссылка ]
Blog Pictura si Grafica [ Ссылка ]
Site Design [ Ссылка ]
Blog Dekoratiuni [ Ссылка ]
Google Plus [ Ссылка ]
Facebook personal [ Ссылка ]
Facebook Biblioteca multimedia [ Ссылка ]
Facebook Maia Martin Art [ Ссылка ]
muzica Handel, Water Music suite No.2
Nota: aceste cugetări le-am strâns de-a lungul anilor într-un carnețel. S-ar putea ca printre ele să se fi strecurat și una-două ce nu-i aparțin lui Nicolae Iorga.
A rămâne la prima impresie înseamnă să crezi într-o iluzie.
Copiii simt, tinerii intuiesc, bătrânii evaluează.
Nu ochelarii, ci lecturile fundamentale ne ajută să vedem lumea.
Ce este omul? O lumină în marea de întuneric, o stea. Şi sunt atâtea stele care există, dar nu se văd.
Nu există recunoştinţă pe care timpul să nu o tocească.
A judeca omul - nimic mai uşor; a-l cunoaşte - infinit mai greu.
Deznădejdea este mai necruţătoare decât cancerul.
Deznădejde: sunt un om sincer şi nu mă pot schimba.
Când scrii gândurile se limpezesc, când vorbeşti, adesea se încâlcesc.
Zâmbetul, care e o cochetărie, o bunătate, n-are a face cu râsul, care e o bucurie, şi cu rânjetul, care e batjocură. Cei mai mulţi oameni rânjesc.
Lenea nu e odihnă şi de aceea-i lipseşte mulţămirea.
Sunt oameni cari vorbesc tocmai pentru că nu pot gândi şi li-i urât altfel.
Dăruieşte semenilor tăi măcar zâmbetul de toate zilele! Şi inima ta se va încălzi de dânsul de la o vreme.
Talentul neîntrebuinţat e un furt.
Caută la cine te preţuieşte cât de curată e inima, nu cât de înalt e gândul.
Iubind pe cineva l-ai luat în sufletul tău fără ca el să piardă ceva.
De câte ori n-a murit ceea ce trăieşte în tine! Şi te mai temi de moarte!
Nu osândi orbul fiindcă nu vede, ci mângâie-l şi-l du de mână.
Un viteaz face cât o mie de fricoşi, dar două mii de fricoşi nu fac cât un viteaz.
Doi limbuţi se înţeleg mai bine, fiindcă fiecare se ascultă pe sine.
De multe ori taci fiindcă eşti convins de ... prostia adversarului.
Cel mai nedrept lucru de pe lume e să cei cuiva să fie umilit pentru că tu eşti obraznic.
Meşteşugul cel mai mare e să îndrepţi pe cineva fără să-i spui, ba fără să ştie că a greşit.
În veselie-şi strălucesc toate însuşirile, ca frumuseţea naturii în soare.
Nu întreba de rostul vieţii când te gândeşti la moarte, ci când te pregăteşti de fapte.
Norii nu sunt ai soarelui, ci ai pământului tău. El stă neclintit sus şi veşnic asemenea cu dânsul. Aşa şi omul de valoare.
Cu câteva schisme învăţate treci mai lesne prin viaţă decât cu toată bogăţia de gânduri şi de simţire a unui om genial.
Fii bun, dar fereşte-te să nu creadă lumea că poţi fi numai bun.
Prietenii să te apere de lume, dar să nu te înstrăineze de dânsa.
Viaţa ta va arde oricum, lăsând cenuşă în urmă; cată măcar de încălzeşte cât mai mulţi pe lângă tine.
Nu scrie şi nu fă nimic de care să-ţi poată fi ruşine ţie însuţi.
Cel ce stă jos să nu râdă de cine cade de pe vârfuri.
Dreptatea e ca sănătatea lumii.
Ţi-i mai ruşine să întrebi pe altul decât să nu ştii.
Nu răspunde răului prin rău decât după ce te-ai încredinţat că n-a fost o greşeală. Piatra de încercare e bunătatea.
Când un om ţi se pare aspru, gândeşte-te totdeauna că o cetate întărită nu e şi o cetate duşmană.
Sufletul nu ţi-l da decât cui îţi dă sufletul lui. Altfel tu rămâi fără nimic.
Este o mare deosebire să nu spui nimic vorbind şi să faci acelaşi lucru tăcând.
Un strop de nebunie în om e ca sarea-n bucate.
Cel mai lung drum este spre tine însuţi.
Uneori, numai în glumă se pot spune lucruri serioase.
Prostul - plin de idei, ca firele de păr într-o chelie.
Savantul - a munci toată viaţa pentru clipa întâlnirii cu descoperirea.
Omul lipsit de umor este mai neajutorat ca pasărea fără aripi.
Nimeni nu e atât de mărunt încăt să nu sufere când e umilit.
Uneori tăcerea are un ecou mai puternic decât strigătul de durere.
Chiar dacă are pete, soarele tot străluceşte; la fel şi omul de valoare.
Înţelept este omul care tace când nu e întrebat; genial, cel ce reduce înţeleptul la tăcere prin întrebările sale.
Oamenii doresc mai puţin să se perfecţioneze decât să fie lăudaţi.
Cum îţi cinsteşti părinţii, aşa te vor cinsti copiii.
