Centrala hidro-electrica de la Porţile de Fier I este, la o simplă evaluare, una dintre cele mai impetuoase şi mai costisitoare lucrări din toate timpurile în România.
Se pare că numai pe malul românesc au lucrat peste 10 000 de oameni în cei aproape 8 ani cât a durat lucrarea (1964-1972).
Acest important santier a cerut însă si unele sacrificii: strămutări de vetre, înecarea istoriei acestora, imersiunea insulei Ada-Kaleh, tărâm aparte, unic pe tot cuprinsul fluviului.
Regiunea Portilor de Fier rămâne totusi cu un bogat potenţial arheologic dar mai ales turistic. Pentru protejarea habitatului natural deosebit, regiunea defileului Dunării a fost inclusă în Parcul Natural Porţile de Fier.
Un jurnal al Televiziunii Romane din perioada constructiei centralei hidro-electrice :
